Inteligența Artificială

1. INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ-ISTORIC

1.1. INTRODUCERE

Inteligenţa artificială constituie un domeniu (care se fundamentează și se profilează din ce în ce mai mult ca stiință)cu un loc aparte în universul format din domeniile(teoretice și practice) de expertiză ale tuturor celorlalte știițe cunoscute astăzi, și aceasta deoarece ea este atât beneficiar(destinatar) al cvazitotalității cunoașterii acumulate, cat și sursa (prin puterea și aplicabilitata funcțiilor sale asupra domeniilor lor) de cunoaștere.

Apariția și dezvoltarea inteligenței artificiale, și în special a laturii aplicate aacesteia(figura 1.1) au fost favorizate de dezvoltarea tehnicii de calcul ca suport material al său, precum și de dezvoltarea diferitelor știinte implicate direct sau indirect în procesul dobandiri cunoștintelor și efecuări raționamentelor(psihologia cunoașterii,logica formală etc.) ca suport conceptual(logic)al acesteia.

DEZVOLTAREA CALCULATOARELOR GENERAȚIA A-5-A DE

CALCULATOARE

1940 1975 1975 1980 1985 1995

Fig.1.1 Apariția și dezvoltarea inteligenței artificiale

1.2. DEFINIȚIE

Multă lume a încercat să raspundă la întrebarea: ce este inteligența artificială?Dificltațile găsiriiunei definiții pentru acest termen sunt(în principal) două: întâi, că nu se prea știe ce este inteligența naturală;apoi, că cei ce înceară să formuleze o definiție sunt complexați de realizările – departe de a justifica un nume ața pompos – acestui domeniu al științei calculatoarelor.Așa că ei se văd siliți să definească mai degrabă ce ar trebui să fie inteligența artificială, deât ceea ce ea este efectiv în prezent.

Un mic istoric al acestei discipline s-ar putea să lumineze mai bine asupra naturii și țelurilor ei, decât încercarea de a o defini precis.

1.3. TESTUL TURING

E clar că, dacă n-ar fi existat calculatoarele, atunci nu s-ar fi povestit astăzi despre inteligența artificială.Sau s-ar fi povestit în romane SF. Deci originea inteligenței artificiale ca ramură a informaticii se ascundecam prin anii construcției primelor calculatoare electronice, adică în momentul în care omul și-a pus problema: cât de puternice pot fi aceste unelte noi, capabile să efectueze calcule complicate? Pot fi ele făcute să gîndească?

Pornind de la întrebarea aceasta și încercând să o reformuleze în termeni oarecum obiectivi, direct constatabili, matematicianul englez Alan Turing a maginat testul care îi poartă numele și care, odată satisfăcut de o mașină, ar dovedi „inteligența” ei.

Turing a pornit de la o idee foarte naturală: dacă nu știm să definim în termeni preciși inteligența, însă putem spune despre om că este inteligent, atunci am putea să spunem și despre o altă cultură același lucru în cazul în care sar comporta la fel ca o ființă umană.

Testul Turing pornește de la un joc, creat tot de Turing „jocul imitației” cu trei jucători: o mașină(A), un om(B) și un al doilea om (C). A și B nu se gasesc în aceeași cameră cu C. C nu știe care din ceilalți doi jucători este mașina și nu poate să îi vadă sau să le vorbească direct. Comunicarea se poate face în scris sau printr-un terminal.Scopul lui C este să deosebescă mașina de om, pebaza răspunsurilor la orice fel de întrebări. Dacă C nu reușește, atunci mașina poate fi cosiderată inteligentă.