Arhitectura religioasă și laică în Moldova

Stilul moldovenesc este, în arhitectura bisericească, un stil compozit, care a

rezultat din elementul autohton ( la început mici bisericuţe de lemn, mai târziu de piatră şi

zid ) peste care se suprapun influenţa bizantină şi influenţe apusene (romanic şi gotic).

Influenţa bizantină se reflectă în planul predominant treflat sau dreptunghiular,

împărţirea interioară şi elemente de decor exterior. De la gotic au venit contraforţii care

sprijină zidurile, nervurile de piatră ale bolţilor, înălţimea bisericilor, elemente decorative

cu sculptură în piatră la chenarele uşilor şi ferestrelor ca şi pietrele de la morminte, forma

acoperişurilor, turlelor şi clopotniţelor1.

În stilul moldovenesc se văd şi influenţe armeneşti ( mai puternice decât în

Muntenia ) în liniile arcurilor înclinate, elemente de decor exterior, tendinţa de înălţare şi

strâmtare a turlelor.Cele mai vechi biserici moldoveneşti de zid păstrate până azi sunt din

epoca întemeierii Moldovei ( secolul al XII-lea); Sfântul Nicolae ( Rădăuţi ), probabil

ctitorie a lui Bogdan, întemeietorul Moldovei ( I359 ) şi Sfânta Treime din Siret (

probabil ctitoria lui Laţcu-Vodă ). Biserica Sfântul Nicolae din Rădăuţi ) are plan

basilical cu trei nave longitudinale şi cu galerie continuă, deasupra celor laterale (

influenţa stilului romantic ). Are arcuri încrucişate la cadrele uşilor şi ferestrelor, iar

zidurile sprijinite de contraforţi ( influenţa gotică ) şi e împărţită astfel: pronaos, naos,

altar ( influenţă bizantină ). Sub Alexandru Lăpuşneanu ( secolul al XVI-lea ) i s-a

adăugat un exonartex ( pridvor închis ). Biserica Sfânta Treime din Siret are plan treflat,

pronaos îngust, dreptunghiular, acoperit cu boltă semicilindrică, iar mănăstirea

Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus are naos acoperit cu calotă sferică2.

După creaţiile mai puţin importante din a doua jumătate a secolului al XVI-lea (ca

Bistriţa şi Slatina lui Alexandru Lăpuşneanu, 1554 şi 1561), arta arhitectonică a Moldovei

îşi trăieşte ultima ei epocă de înflorire în secolul al XVII-lea, când creează monumente cu

o puternică influenţă orientală, de origine caucaziană şi arabă, venită prin Rusia şi

concretizată în superbul decor sculptural de piatră de la Dragomirna (ctitoria

mitropolitului Anastasie Crimca din 1609 ) şi mai ales de la Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi (

ctitoria lui Vasile Lupu din 1639 ), Bârnova din Iaşi ( 1626-1629 ), Cetăţuia ( ctitoria lui

Ioan Duca Vodă din 1672 )3 s.a.

De la sfârşitul secolului al XVI-lea, începe decadenţa stilului moldovenesc în

arhitectură, prin alterarea lui cu influenţe noi, venite mai întâi din Ţara Românească.

Biserici zidite de acum înainte ca: Galata ( ctitoria lui Petru Şchiopul, 1584 ), Aroneanu (

1594 din Iaşi ), Secu ( 1602 ), Barnovschi din Iaşi ( 1624 ), Adormirea din Iţcani ş.a.

înlocuiesc zidul despărţitor dintre gropniţă ( pronaos ) şi naos cu o triplă arcadă sprijinită

pe doi stâlpi, măresc numărul ferestrelor din naos şi altar, lărgesc pridvorul în sensul

lăţimii bisericii ( ca la biserica lui Neagoe din Argeş ) şi schimbă decorul moldovenesc al

faţadelor cu motive ornamentale munteneşti (brâul median, arcade oarbe, firide

dreptunghiulare şi rotunde etc )4.

Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, un nou curent

de artă neoclasică, venit prin Rusia, creează câteva biserici ca: Rotunda din Leţcani (

1793, cu naos de formă rotundă ), Sfântul Spiridon din Iaşi ( reconstruită la 1804 ) şi

Frumoasa de lângă Iasi ( refăcută la 1836 ), socotită ca ultimul monument de seamă al

arhitecturii moldoveneşti5.

Biserica are o formă neobişnuită datorită planului ei prefect rotund, ceea ce o face

să fie o biserică-unicat în România şi una dintre puţinele biserici circulare din lume6.

Forma bisericii este pusă pe seama influenţei neoclasicismului rusesc, apărut la sfârşitul

veacului al XVIII-lea7.