Costumul Național Rusesc

Introducere:

Însoţind omul în toate împrejurările vieţii sale, cotidiene sau festive, din copilărie până la bătrîneţe, costumul popular constituie nu numai un ansamblu material cu funcţii practice, ci şi un purtător de semne şi simboluri, fiind un limbaj vizual expresiv cu multiple semnificaţii.

Costumul rusesc pe parcursul secolelor a cunoscut variate forme vestimentare şi idealuri de frumeseţe influenţîndu-se în mare parte de costumul european de vest. Începînd cu sec. XVIII costumul se orientează în două direcţii: costumul de curte şi costumul naţional cu forme individuale caracateristice ruseşti. Costumul tradiţional ţărănesc ne fiind influenţat păstrează formele vestimentare şi se dezvoltă pe parcursul secolelor pînă la înc. sec XX.

Deseori costumul rusesc se asociază cu denumirile de sarafan şi cocoşnic. Însă aceşti termeni caracterizează în mare parte regiunea nordică a ţării, costumul deosebindu-se după regiune, provincie sau chiar sat în parte.

În sec. XII – XIII apar diferenţele în costum, delimitînd-ul în dependenţă de regiune în costumul nordic şi cel de sud. Regiunea nordică (provinciile: Arhanghelisc, Vologda, Novgorod, Viatca etc.) se află în apropierea marilor centre industriale, de aceea, această regiune cunoaşte un nivel de trai mai înalt comparativ cu regiunea de sud. În regiune nordică predomină complexul vestimentar cu sarafan. Ansamblul vestimentar cu fusta tip „paniova” este caracteristic regiunilor de sud. Regiunea sudică (provinciile: Caluga, Riazani, Tula, Tambov, Penza, Voronej, Cursc, Oreol) aflîndu-se în apropierea provinciilor ucrainene, beloruse, etc. împrumută unele tendinţe, obţinîndu-se un costum variat ca forme şi deosebit de cel din regiunea nordică şi centrală.

Costumul privit în ansamblu este caracterizat de siluete monumentale trapezate sau drepte, decoruri bogate, utilizarea contrastelor a detaliilor de îmbrăcăminte multicolore, acoperăminte pentru cap de diverse forme şi dimensiuni. Este important de precizat şi lungimea produselor, îndeosebi a mînecilor în unele provincii, care poate ajunge pînă la pămînt.

Costumul naţional rusesc are o bogată sursă de informare. În Muzeul Istoric Naţional din Moscova se găseşte o mare colecţie care cuprinde costume şi piese vestimentare, acoperăminte pentru cap, încălţăminte şi bijuterii, fotografii a costumelor naţionale a tuturor provinciilor (ruşii, beloruşii, basarabenii, ucrainenii) care au format marele Imperiu Rus. Aceste colecţii au servit drept baza pentru analiză a costumului tradiţional autorilor specializaţi în domeniul istoriei costumului, analizei tradiţiilor legate de vestimentaţie, ornamentaţiei şi mitodologiei motivelor ornamentale vestimentare.

Unul dintre aceşti autori este L.V. Efimova care în lucrarea sa „Ruschii narodnîi costium” prezintă o mulţime de fotografii a costumului naţional rusesc şi o caracteristică generalizată a costumului nordic şi cel de sud, a acoperămintelor pentru cap şi accesoriilor.

Unii autori ruşi au preferat să studieze costumul călătorind în anumite regiuni ale ţării şi colectînd informaţii de la oamenii de rînd astfel ca mai apoi să analizeze mai detaliat costumul şi tradiţiile legate de aceste costume. Un astfel de autor este N. I. Lebedeva care în lucrarea sa din 1925 face o descriere detaliată a pieselor vestimentare caracteristice zonei de sud.

Scopul meu în atingerea acestei teme este de a studia costumul rusesc şi anume costumul de sărbătoare feminin. Costumul de sărbătoare este cel care reprezintă costumul naţional, deoarece este minuţios lucrat, bogat ornamental şi coloristic şi formează împreună cu acoperămintele pentru cap şi accesorii un ansamblu vestimentar deosebit de toate celelalte costume tradiţionale Coloritul bogat al vestimentaţiei şi formele voluminoase formează o siluetă monumentală, grea şi totodată foarte interesantă în orice detaliu. Scopul meu, deci, este de a analiza mai minuţios modul în care acest costum a fost obţinut, adică modalităţi de croire şi obţinere a acestor forme cît şi modalităţile de înfrumuseţare şi de variaţie a tipurilor de ţesături într-un costum.

I. ANALIZA COMPOZIŢIONAL – DECORATIVĂ

A COSTUMULUI POPULAR RUSESC

Forma costumului este reprezentată de forme geometrice simple (dreptunghi, pătrat, trapez, etc.) sau de forme complexe la combinarea figurilor enumerate între ele.

Formele costumului sunt construite de linii constructive drepte simple: orizontale, verticale şi diagonale care oferă dinamică (verticalele şi diagonalele) cît şi stabilitate, echilibru ansamblului vestimentar (orizontala).

În compoziţia costumului este urmat principiul simetriei şi mai rar asimetria. De asemenea, este utilizat în costum principiul ritmului de linii, suprafeţe cît şi de volume.

Începînd cu sec. XVIII se dezvoltă industria textilă, îndeosebi de producere a pînzeturilor de fabrică care pătrund în regiunile rurale. Erau răspîndite pe larg pînzeturile din in – în provinciile nordice şi centrale, şi cînepă - în provinciile de sud. Pînzeturile obţinute din fibre sustrase din tulpina cînepei erau foarte rezistete şi se utilizau pe larg în regiunea sudică la confecţionarea cămăşilor.

Calitatea ţesăturii depindea de prelucrarea fibrelor. Din pînzeturile albe, fine se confecţionau haine de sărbătoare. Ţesăturile din lînă sau semilînă (cu amestec de in sau cînepă) se utilizau pentru hainele exterioare. La Nord, la confecţionarea unor haine exteriore se utiliza blana de bovine.

Ţesăturile cu desen se obţineau prin ţeserea firelor colorate. Acest tip de ţesături de in sau cînepă aveau desen în dungi sau carouri. Le confecţionau ţăranii, însă se produceau şi industrial din bumbac.