Renașterea

Renasterea.Context politic, economic si social.

Renasterea este o epoca in istoria Europei care cuprinde, in linii generale, sec. XIV - XVI, in perioada inceputului destramarii feudalismului si a aparitiei capitalismului, facand trecerea de la Evul Mediu la epoca modena. Renasterea a inceput in Italia, unde au aparut mai intai germenii relatiilor capitaliste, dar a fost un fenomen general european, care s-a dezvoltat, mai curand sau mai tarziu, in sanul oranduirii feudale, cunoscand deosebiri de la o tara la alta, in functie de etapa istorica respectiva si de situatia specifica, de traditie. Renasterea a pus cele mai arzatoare probleme cu privire la organizarea societatii si la drepturile omului, ducand la o schimbare a valorilor societatii si la o incredere mai mare in potentialul uman. Dealtfel, ideea pe care istoricii unei anumite generatii si-au format-o despre Renastere a fost intotdeauna determinata de increderea pe care acestia au acordat-o sau nu progresului uman.

Renasterea a debutat in Italia, tara in care exista o intensa viata urbana , dar a fost un fenomen in general european, manifestandu-se in toate celelalte tari unde capitalismul a triumfat asupra feudalismului. Societatea din Epoca Medievală este dominată de catre o economie naturală închisa, cu o circulatie restrânsă a marfurilor, şi care este puţin favorabila progreselor. Organizarea socială este întemeiata pe dependenţa servila sau pe cea vasalica, pe sistemul corporatist, în care omul era considerat precum un element al unei colectivităţi constituite. Biserica controla gandirea si viata culturala iar abaterile de orice fel de la modul de a gandi al Bisericii era considerată drept erezie si era pedepsită într-un mod foarte aspru. Toate acestea se afla în concordanta cu existenta unei societăti tipice traditionale, dar ele nu mai reuseau să corespunda noilor realităti economice care erau impuse de dezvoltarea oraselor si de aparitia unei noi paturi sociale care va reusi sa ocupe un rol important în aceasta perioada, anume burghezia.

Baza economica a Renasterii a constituit-o emanciparea taranilor, trecerea de la mestesug la manufactura si, nu in ultimul rand, suprematia burgheziei, cea care domina de acum nobilimea feudala. Principalele caracteristici ale capitalismului au fost inlocuirea ordinii statice a evului mediu cu una dinamica si transferarea centrului vietii de la sat la oras. Se dezvolta industria si comertul astfel ca oamenii ies din izolarea economiei naturale, relatiile dintre diferitele regiuni ale unei tari se inmultesc si mai ales orizontul intelectual al omului se largeste.

Noua clasa sociala care se ridica, burghezia, reorganizeaza administratia, justitia si finantele in favoarea propriilor interese, schimband astfel structura economica si sociala a statului. Aceasta schimbare duce inevitabil si la emanciparea politica a acestuia de sub autoritatea bisericii, considerandu-se ca nicio putere din lume nu poate avea vreun drept asupra regelui.De asemenea, renascentistii critica si dictatura spirituala a bisericii asupra oamenilor de rand, considerand ca ratiunea este mai presus de credinta. Dealtfel, aceasta este ideea principala propagata de Renastere, cea a ratiunii, a capacitatii omului de a actiona singur in favoarea propriilor intrese si in sensul imbunatatirii proprei vieti. „Viata activa” este recunoscuta ca fiind superioara „vietii contemplative” pe care biserica o considera un ideal de perfectiune crestina.

Trebuie insa sa amintim si conceptia pe care Renasterea o avea despre arta si aici intalnim o deosebire intre spiritul religios si cel laic. Pentru evul mediu lumea era creatia lui Dumnezeu iar pentru Renastere, ea era opera muncii, prevederii si organizarii omenesti.

Umanismul, o noua ideologie despre lume

Conceptul de umanism este de o importanta primordiala pentru definirea si întelegerea intregii culturi a Renasterii. In esenta umanismul denumeste o anumita atitudine mentala, o anumita conceptie despre om si societate, si o anumita viziune despre lume si viata, asa cum acestea s-au exprimat ori s-au manifestat în diferite perioade ale istoriei. Astfel, se poate vorbi despre un umanism antic clasic, sau de unul alexandrin, bizantin, medieval, luminist etc. Termenul de umanism, desi a apărut tarziu, în secolul XIX, descrie miscarea de idei ivita în Italia secolului XIV si care a reusit să se extindă în Europa occidentală si centrală, fiind expresia unei restaurari a studiului Antichitatii, pentru a cunoaste mai tarziu manifestări literare, filosofice, stiintifice si artistice.

Activitatea intelectuala, promovata de umanisti primeste un impuls decisiv odata cu inventia tiparului. In jurul anului 1440 vestitul tipograf german Johannes Guttenberg a reusit sa realizeze aceasta inventie extraordianara, tiparul, si asezarea in pagini a literelor mobile din metal. Această imprimare a paginilor cu litere mobile constituie baza tipăririi moderne, care a cunoscut o raspandire extrem de rapida,lucru ce a permis difuzarea cartilor tiparite pe intreg cuprinsul Europei. Tiparul a facut din latina umanistilor un mijloc de comunicare internationala care a favorizat raspandirea ideilor. In acelasi timp, el a stimulat formarea limbilor nationale, obligand pe editori sa fixeze ortogarfia, ortoepia si gramatica limbii tiparite.