Studiul Evolutiei Incaltamintei de Tip Western

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Studiul Evolutiei Incaltamintei de Tip Western.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 8 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Conf. Cangaş Svetlana

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Istoria Artelor

Cuprins

1. Analiza principalelor etape de creaţie a stilului Western
2. Studiul şi analiza alocaţiilor vestimentare cu renume mondial
3. Analiza structurii compoziţionale a produselor de încălţăminte cu renume mondial

Extras din document

1. Analiza principalelor etape de creaţie a stilului Western

Stilul Western are o istorie de secole. Confecţionarea cizmelor apare ca o profesie care s-a dezvoltat individual, cu mai mult de 3500 de ani în urmă. Însă orşicare izvor care ne demonstrează începutul istoriei acestui stil terbuie să aibă un început. Am putea începe cu marile cuceririi din America de Nord din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, din unele izvoare, iar din alte izvoare din timpurile crescătorilor de cai secolul al XVII-lea.

Zaua de legătură în această istorie ca şi altele, care circulă în jurul cizmarilor, are ca temă nobleţea (aristocratie şi nobilime). Simbolul nobleţei, în realitate este tocul. Cele mai timpurii informaţii despre tocurile înalte, utilizate la mersul călare, sunt întîlnite în descriirile despre ivaziile triburilor mongole. Militarii cărora erau încălţaţi în cizme cu tocuri înalte din lemn de culoare roşie aprinsă.

Mongolii erau nişte călăreţi excelenţi, şi cuceririle lor uşoare au lăsat urme în viaţa comunităţii europene. Astfel întreţinerea unui cal şi îngrijirea de acesta necesita un anumit rang social, dar şi faptul că mersul călare fizic înalţă omul faţă de ceilalţi, călăreţii ca urmare şi a tocurilor înalte pe care le purtau, erau asociaţi cu nobilimea. Exprimarea „well-welet” (se traduce ca „pe tocuri bune”) pînă şi acum aceasta se întrebuinţează pentru descrierea omului îndestulat sau aunui aristocrat

Dinastiea Stuart – „toate feţele împărăteşti”- care au emigrat în America în timpul conducerii lui Cromwell, au adus cu sine cizmele cu tocuri şi carîmbi înalţi pentru mersul călare. Mulţi dintre ei sau aşezat la sud. Şi real anume de la aceştea au apărut o mare parte de plantatorii de cafea din această regiune , fapt care a jucat un rol decisiv în desfăşurarea evenimentelor din Războiul Civil American, punîndu-se în prim plan superioritatea cavaleriei din sud. Pînă şi după Războiul civil, mulţi oameni din sud au emigrat în Texas sau în vest: pentru a evita distrugerile războiului. Şi din nou cu ei a plecat la drum şi ideea despre nobleţe şi tocuri înalte.

Mulţi sau gîndit despre istoria încălţămintei cowboy, însă una dintre cele mai mari colecţii mondiale este deţinută în muzeul Northapton din Marea Britanie. Printre exponatele acestei colecţii se poate de găsit modele în stil western din secolul XVII-XVIII. Acestea sunt prezentate ca cizme pentru călărie, la care ca şi la cizmele confecţionate în jurul anului 1630, sunt prezenţi carîmbii înalţi, vîrfuri ascuţite şi tocuri de 4 cm înălţime. Pe cele timpuri cizmele se confecţionau pe unul şi acelaş calapod, atît pentru stîngul ît şi pentru dreptul. Cu introducerea în modă a tocurilor înalte (6 cm), din considerente de complicare a procesului tehnologic de confecţionare a acestora, ele se confecţionau pe calapoade diferite, însă majoritatea încălţămintei se confecţiona pe calapoade identice. Pe acele timpuri o mare popularitate avea stilul militar, dar din punct de vedere practic carîmbii au început să coboare la cizmele obişnuite în comparaţie cu carîmbii cizmelor militarilor care ajungeau pînă şold.

În anul 1790 iar au intrat în circulaţie de confecţionare a cizmelor iar calapoadele pe un picior din cauză că să micşorat înălţimea tocului. În anul 1815 Artur Walslai, graful Welington la zdrobit pe Napoleon la Vaterlo. Astfel pe fondalul acestei victrorii şi creşterea popularităţii grafului-cizmele înalte pe care le purta „welington” a fost unul dintre cel mai întrebat stil. Una din deosebirile de bază faţă de stilul trecut erau tocurile joase şi carîmbi pînă la genunchi. În muzeul Northapton este o astfel de pereche de paradă, care au fost confecţionate în anul 1817. Ele constau din 4 detalii: căpută, ştaif flexibil , partea din faţă şi cea din spate a carîmbilor-pe părâţile laterale ale cizmelor este prezentă cusăturiule dec orative (pe a ceeşi schemă ca şi la modelele contemporane de încălţăminte cowboy).

Căputa şi ştaiful flexibil sunt confecţionate din piele naturală cu pelicolă de acoperire lac de culoare neagră Partea din faţă a carîmbilor-bordo închis, iar căptuşeala şi tăietura din faţă carîmbilor de culoare bej deschis. Tocurile de 2 cm înălţime şi urechile din piele cusute lateral pe carîmbi, care ajută la încălţare, fac ca aceste cizme să fie foarte asemănătoare cu cizmele cowboy care mai tîrziu vor deveni istoria „frontului” american. În 1847 în America S. Si Chaiv a patentat dispozitivul de croire şi formare a cizmelor, care acum se numeşte „welington dea întregul”: acestea sunt cizme din două detalii care au ajuns să fie pe placul unui cerc larg de militari, călăreţi şi călători. Către anul 1868 stilul „welington” a ajuns să fie o încălţăminte pur americană, acest tip de încălţăminte practic nu se întîlnea în Europa, unde erau preferat stilul „botfor”.

Fisiere in arhiva (1):

  • Studiul Evolutiei Incaltamintei de Tip Western.doc

Alte informatii

Ministerul Educatiei si Tineretului Universitatea Tehnica din Moldova Facultatea Industrie Usoara Catedra: Design Vetimntar