Arta și Arhitectura Imperiului Roman

ARTA ŞI ARHITECTURA

IMPERIULUI ROMAN

I. Introducere

Imperiul Roman, este denumirea dată statului roman după instaurarea, de către împaratul Augustus, in a.27 i.Hr, a formei de conducere monarhice.

Augustus a ales pentru sine termenul de princeps, astfel încat regimul instaurat de el a dat perioadei de început a imperiului (sec 1-3 d.Hr), înca din antichitate, numele de principat.

Domniile lui Diocleţian şi Constantin cel Mare, care inaugurează monarhia absolută de drept divin, deschid epoca dominatului (sec. 4-5)

Imperiul Roman este cel mai vast şi compact imperiu al antichitatii, una din cele mai unitare şi durabile macroformaţiuni statale din istoria omenirii.

Este singura dată in istorie cand un stat a înglobat între hotarele sale toate regiunile limitrofe Marii Mediterane, transformand-o intr-o Mare Internum.

Între graniţele Imperiului Roman, care însumau peste 10000 km, trăiau, pe o suprafaţă de 3,3 mil. km2, intre 50-70mil. de locuitori, cca 1/5 din populatia de atunci a globului. In timpul dinastiei Antoninilor (96-192) Imperiul Roman atinge apogeul expansiunii teritoriale şi al puterii militare, epoca marii crize a sec. 3 marcata de profunde framantari interne si grave conflicte militare, afectând intreaga viata statala.

Noul stadiu de dezvoltare atins de populaţiile barbare de la hotare impune revizuirea raporturilor de subordonare a acestora faţă de imperiu, constrâns acum să treacă la un război de apărare de-a lungul întregii frontiere.

Reformele lui Diocleţian şi Constantin cel Mare vizează întarirea coeziunii interne şi sporirea rezistenţei statului în faţa pericolului extern.

Dacă prin Edictul de la Milano (313) creştinismul devine o religie egala în drepturi cu celelalte culte din Imperiul Roman, prin Edictul de la Tesalonic (380) creştinismul este proclamat religie de stat, obligatorie pentru toti supuşii imperiului.

Unitatea Imperiului Roman se destrama la moartea lui Teodosiu I (395), cand teritoriul statului este împarţit între cei doi fii ai sai Arcadiu si Honoriu.

ROMA

Organizarea socială a Romei în perioada 753-509 a.Chr., era democraţia militară. Locuitorii Romei erau împărţiţi în trei triburi a câte zece curii, fiecare curie avand zece ginţi. Principalele instituţii politice ale statului roman incipient erau adunarea bătrânilor (senatus), adunarea poporului pe curii (comitia curiata), care alegea pe toti magistraţii, şi regele (rex), ales de adunarea poporului.

În cursul evoluţiei sale din această perioadă populaţia Romei s-a împărţit în patricieni(aristocraţia gentilică) şi plebei (reprezentanţi ai triburilor aservite), amândouă categoriile fiind formate din oameni liberi, sclavia incipienta, având un caracter patriarhal.

II. Arta Imperiului Roman

Istoria artei romane are în vedere nu numai creaţiile de pe pamântul italic, ci şi cele realizate în timpul dominaţiei romane în toate provinciile imperiului - din trei continente: Grecia, Asia Mica, Siria, Africa romana si Egipt, din Galia, Britania, Germania, si regiunile dunărene