Așezarea statului românesc pe calea modernismului - reformele lui Cuza

INTRODUCERE

Studierea domniei lui Cuza reprezintă de fapt reconsiderarea unui moment de transformări totale în istoria românilor, istorie aflată în pragul dintre medieval şi modern, provocare de mare responsabilitate, depăşită doar prin implicarea activă a elitelor româneşti progresiste, elite conştiente de rolul lor formator: „Căci faţă-n faţă erau în ce priveşte concepţiile şi metodele de guvernământ, două mentalităţi, două curente: al oamenilor vechi, ai trecutului, ce credeau că se pot menţine încă, fireşte în forme schimbate, stările anterioare cu privilegiile clasei conducătoare [ ] şi al oamenilor noi, ai prezentului, sau mai bine zis, ai viitorului, a celor ce luptau să se introducă cât mai iute şi complet noul regim social şi politic, de egalitate şi libertate [ ]” Lucrarea de faţă urmăreşte scopul de a contura o imagine mai profundă a „domnului Unirii” şi al reformelor lui Alexandru Ioan Cuza. Mi-am asumat riscul unei teze asimetrice, inegale poate valoric, din dorinţa onestă de a oferi cititorului perspectiva multitudinii de semne de întrebare din aria de studiu cercetată.

Consider, că alegerea a unei asemenea teme a fost inspirată şi oportună, iar dezbaterile vor fi, fără îndoială, consistente şi utile, care abordează reformele domnitorului Cuza.

1.SERIA SCHIMBĂRILOR POLITICE ŞI ECONOMICE

O caracterizare globală a epocii trebuie să menţioneze faptul că, după revoluţia paşoptistă, societatea românească parcurge o perioadă de tranziţie accelerată de la vechiul regim la unul de factură modernă, democratică, tranziţie ce are drept puncte nodale formarea statului român unitar, modernizarea structurilor politice şi dobândirea independenţei de stat. În acelaşi timp, este o perioadă de schimbări structurale în organismul societăţii româneşti şi totodată, de racordare a României la spaţiul civilizaţiei occidentale. Ritmul accelerat în care se derulează la noi episoadele modernizării generează însă şi o serie de contradicţii şi dificultăţi specifice.

1.1.Epoca lui Cuza

Personalitate remarcabilă a istoriei românilor, Alexandru Ioan Cuza şi-a legat indisolubil numele de Unirea Principatelor, act care a marcat începutul procesului de constituire a României moderne. Ales domnitor al Moldovei şi Munteniei, unite prin persoana sa, Alexandru Ioan Cuza a iniţiat, în timpul scurtei sale domnii – 1859 – 1866 un amplu program de reforme care au transformat din temelii structura societăţii româneşti. Prin opera sa înnoitoare, „Domnul Unirii” a contribuit în mod esenţial la progresul şi modernizarea ţării. Patriotismul care l-a la călăuzit în toate acţiunile sale l-a situat în conştiinţa poporului nostru alături de marile glorii ale trecutului.