Așezările rurale medievale din Crișana secolelor X-XIII

I. Câteva considerații privind așezările rurale din Crișana în secolele VIII-X

Am considerat necesar ca înainte de a ne referi la evoluția așezărilor rurale în Crișana în perioada evului mediu timpuriu să creionăm o scurtă prezentare a acestora înainte cu câteva secole, după încheierea procesului de romanizare și de formare a poporului român.

Este de menționat faptul că informațiile referitoare la așezările sătești din secolele VIII-X provin în exclusivitate din domeniul arheologiei, de pe urma volumului mare de săpături și de valorificarea științifică a materialelor arheologice. Dar așa cum se admite de către istorici și cercetători, aceste așezări sunt cele atestate documentar începând cu secolul al XI-lea, ele existând deci cu cel puțin 100-200 ani în urmă.

Cu ocazia cercetărilor arheologice pe teritoriul Crișanei au fost identificate un număr de 133 situri cu urme de locuire rurală din secolele VIII-IX, acestea corespund unui număr de 128 de așezări de tip sătesc și 5 peșteri Se constată o scădere a numărului de așezări în secolele IX-X până la 61 de așezări și 3 peșteri, situație datorată instabilității provocate de desființarea Kaganatului avar

Așezările rurale erau situate de-a lungul văilor principalelor râuri, care serveau atât ca surse de apă cât și ca artere de circulație. Oamenii își alegeau vetrele, locurile de așezare acolo unde puteau practica diverse îndeletniciri pentru a-și asigura mijloacele de subzistență și unde se puteau apăra mai bine de eventualele atacuri.

În perioada la care ne referim, după cum rezultă din cercetările de suprafață și din săpăturile sistematice au fost identificate așezări umane stabile, locuite de o populație sedentară, dar și mai puține la număr, forme de locuire sezonieră. În urma cercetărilor s-a ajuns la concluzia că suprafața locuibilă a unei așezări era cuprinsă între 3 și 7 ha, iar durata în timp se putea întinde pe parcursul a două- trei generații

În mod obișnuit în această perioadă într-o așezare erau aproximativ 20 de locuințe sau gospodării, o medie estimată și în secolul al XI-lea pe baza izvoarelor scrise Locuințele din Crișana erau în întregime din pământ, bordeie semiadâncite sau de suprafață. Săpăturile arheologice au dovedit că majoritatea locuințelor erau dotate cu instalații de foc de diferite tipuri, mai frecvente erau cuptoarele construite din piatră cum erau cele de la Biharia Lutărie, Sânnicolau Român- Bereac, Cefa- La Pădure și altele

Așezările sătești erau unități economico-sociale în care locuitorii își produceau toate cele necesare traiului. Principala activitate economică era cea legată de lucrarea pământului, prin cultivarea diferitelor soiuri de plante în strânsă dependență cu creșterea animalelor. Aceste două principale îndeletniciri se condiționau și determinau una pe alta în funcție de zona geografică, formele de relief și caracteristicile geopedologice ale locului. Practicarea acestor îndeletniciri este probată prin materiale arheologice ca: paie, pleavă, semințe, brăzdare de plug, coase, seceri și altele. Este dovedită apoi și practicarea altor activități economice ca: pescuitul, vânătoarea, grădinărit, viticultura, și mai ales a diferitelor meșteșuguri.

Descoperirile arheologice au demonstrat că în unele așezări au existat ateliere pentru reducerea minereului și prelucrarea fierului și a altor metale până la obținerea diverselor produse finite ca: unelte, arme, podoabe, piese de harnașament, și diverse late obiecte de metal.

Mai bine identificate au fost atelierele de la Râpa - Dealul Morii unde s-a descoperit un mic depozit de unelte din fir cuprinzând: o lingură de fier pentru turnat metale, o cuțitoare, o daltă , o seceră, un cuțit, mai multe bucăți de fier și una de bronz Această descoperire este foarte importantă în contextul în care este bine-cunoscut faptul că migratorii nu aveau proprii ateliere de fierărie , și deci cei care posedau cunoștințele necesare unei astfel de îndeletniciri erau localnicii.

Un meșteșug foarte răspândit în această perioadă s-a dovedit a fi olăritul, ceramica fiind de altfel cel mai numeros material arheologic descoperit în așezările din Crișana din această perioadă. Sunt cunoscute mai multe tipuri de ceramică lucrată la roata rapidă sau înceată decorată cu benzi de linii simple și în val. Concludente sunt în acest sens descoperirile arheologice de la Râpa punctul Sub Pădure unde într-o locuință cercetată s-au descoperit fragmente de ceramică lucrată la roată și bucăți de gresie pentru ascuțit

Fragmente de ceramică de același tip s-au descoperit încă în 14 puncte cercetate din județul Bihor. Pentru această perioadă ceramica este elementul fundamental definitoriu de cunoaștere a așezărilor rurale. Desigur ar mai fi multe de spus pe baza descoperirilor arheologice a bogatului material, prezentat în lucrări de specialitate și păstrat în diferite muzee care oferă o imagine închegată a acestui ținut al Crișanei, cu o populație sedentară grupată în așezări și organizată în obști sătești.

II. Instaurarea stăpânirii maghiare în Crișana