Buceag - o istorie tumultoasa

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Buceag - o istorie tumultoasa.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 10 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Istoria Romanilor

Extras din document

Regiunea cuprinsă între Nistru, Republica Moldova, Delta Dunării și Marea Neagră este cunoscută sub multe denumiri - Basarabia de Sud, județele Ismail și Bolgrad sau Bugeac și a avut parte de o istorie tumultoasă.

Până în anul 1812 a făcut parte din vechiul principat al Moldovei și a întrat în componența Rusiei prin Tratatul de la București, în care Imperiul Otoman a cedat Moscovei un teritoriu care nu îi aparținea. În anul 1856 Rusia, înfrântă de către Marile Puteri aliate Turciei, este nevoită să întoarcă o mare parte din Bugeac Principatului Moldovei: vestul și toată linia Dunării, o suprafată de aproximativ 10 977 km2. Restituirea acestor teritorii s-a făcut în urma unor negocieri complicate între Franța, Austria, Anglia și Rusia. Napoleon al III-lea al Franței, dorind să menajeze Rusia, pe care o considera un posibil aliat, nu a impus, ca de altfel nici Austriei, părăsirea întregului teritoriu, ci doar a malurilor Dunării. De altfel, printr-un protocol, a fost modificat Tratatul de Pace de la Paris din 30 martie 1856 și au fost înapoiate Turciei Delta și Insula Șerpilor deși, inițial, au fost atribuite Moldovei. Cu toate că era cunoscută românitatea Basarabiei, din rapoartele consulului de la Iași, Victor Place, memorandumul Adunării Ad-hoc de la Iași, prin care se argumenta românitatea Deltei și se cerea restituirea ei, a fost ignorat. Bugeacul a rămas în componența României până în anul 1878 când a revenit Rusiei prin Tratatul de la Berlin.

În teritoriile revenite Principatului Moldovei au fost păstrate cutumele și proprietățile coloniștilor bulgari și găgăuzi stabiliți după 1812. A fost aprobată, prin lege, funcționarea școlilor primare de limbă bulgară care aveau și limba română ca disciplină de studiu.

În 1858 a fost deschis Liceul Bulgar din Bolgrad care a avut rolul cel mai important în formarea generației care a restabilit statalitatea Bulgariei. Acest liceu, deschis în Bugeac înaintea vreunei școli asemănătoare de limbă română, a avut și o bază economică, având dreptul de exploatare a lacurilor dunărene. În Bolgrad au fost înființate, în anul 1860, o bibliotecă și o tipografie.

Coloniștii bulgari au avut o atitudine de respingere violentă față de administrația românească, iar în 1860 au cerut guvernare directă de la Istanbul și au redactat proteste și broșuri despre „atrocitățile guvernării moldovenești”. Aceste acțiuni au fost provocate de către Imperiul Țarist dar, în scurt timp, aceste tensiuni au luat sfârșit deoarece a fost emis un decret care erau stabilite drepturile acestei minorități.

Bugeacul a făcut parte din Statul Român, constituit prin dublă alegere la Iași și București, a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, între anii 1859-1866. Din 1866, statul s-a menținut sub forma unui principat apoi, din 1881, a devenit regat parlamentar condus de Carol I de Hohenzollern până în 1914.

Ținutul basareabean a fost împărțit în trei județe: Cahul, Bolgrad și Ismail, fiecare județ cuprinzând comune urbane și comune rurale. Au fost înființate școli primare de băieți și de fete în fiecare comună și câteva școli secundare: în Ismail funcționau Școala normală de învățători rurali și Seminarul ortodox, în Cahul era Școala de catiheți, iar în Bolgrad Liceul Bulgar.

În 1878 Bugeacul a fost reocupat de către Imperiul Rus, trupele au sosit în țară și au trecut Dunărea pentru un nou război ruso-turc. După ce a fost proclamată independența, de către Mihail Kogălniceanu la 9 mai 1877, datorită înfrângerilor rusești, armatele românești au fost solicitate să treacă Dunărea și să participe la luptă. Turcii au fost respinși și nevoiți să se retragă până aproape de Istanbul. După această unire de forțe, Rusia și-a însușit o parte din teritoriul aliatei sale motivând că Basarabia este o chestiune de onoare.

Mihai Eminescu indica termenii reali ai problemei în ziarul „Timpul”: “Dacă Rusia voiește într-adevăr să realizeze teoria granițelor naturale, atuncea ar trebui să anexeze toată România, dacă cerința de granițe naturale ar fi un drept. Noi știm că sub pretextul de-a avea granițe naturale s-ar putea cuceri universul întreg”. În aceeași notă stabilește și poziția de principiu în fața insolenței imperiale: „Rusia voiește să ia Basarabia cu orice preț, noi nu primim niciun preț.”

Fisiere in arhiva (1):

  • Buceag - o istorie tumultoasa.docx

Bibliografie

- Ștefan Ciobanu, Basarabia. Populația, istoria, cultura, Editura Clio, București, 1992
- Gheorghe I.Brătianu, Basarabia. Drepturi naționale și istorice, Editura Semne, București, 1995
- George Damian, Cătălin Florințiu Vărzaru, Românii din Bugeac pe cale de dispariție, Centrul de Studii pentru Resurse Românești, București, 2010
- http://www.buciumul.ro/2015/11/02/despre-romanii-din-bugeac-o-suta-cincizeci-de-ani-de-atrocitati-rusesti/
- https://adevarul.ro/life-style/travel/bugeac-rasarit-europa.html