Campania armatei Române în Est în timpul celui de-al II-lea Război Mondial

La 22 Iunie 1940, când Germania a atacat Uniunea Sovietică, Ion Antonescu și-a asumat singur responsabilitatea angajării țării în război si a cerut militarilor romani, prin celebrul ordin “Ostași, va ordon sa treceți Prutul!” să dezrobească din “jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri contropiți” și să readucă între hotarele naționale “glia străbună a Basarabiei și codrii voievodali ai Bucovinei”.

Angajată sau mai precis angajându-se, în faza inițială întru-un război care i-a fost impus prin brutalul ultimatum sovietic din iunie 1940, România nu a vizat țeluri anexioniste, de contopire a unor teritorii care nu ii aparțineau, ci doar reîntregirea națională.

La 26 iulie 1941, prin lupta a circa 470.000 de militari români, Basarabia și Nordul Bucovinei, străvechi provincii românești, au fost eliberate. Campania eliberatoare a fost sprijinita de majoritatea poporului, de partidele politice și de regele Mihai I.

Pe frontul din Moldova erau dislocate trei armate, totalizând un efectiv de 314.253 militari, și anume:

- Armata a 11-a germană, aflată sub conducerea generalului Eugen von Schobert;

- Armata a 3-a română, aflată sub comanda generalului Petre Dumitrescu;

- Armata a 4-a română, sub comanda generalului Nicolae Ciupercă.

La 2 iulie, Armata a 11-a germană a forțat Prutul, iar la 7 iulie a ajuns pe Nistru și la Moghilev. Armata a 3-a română a primit ordinul de a organiza acțiunea de eliberare a nordului Bucovinei. Atacul a fost declanșat la 3 iulie, peste două zile, a fost eliberat orașul Cernăuți, iar la 8 iulie Hotinul. Armata a 4-a română a acționat în centrul și sudul Basarabiei.

La 16 iulie 1941, trupele române au intrat în Chișinău. În ziua de 25 iulie a fost eliberat ultimul punct deținut de către sovietici pe malul drept al Nistrului - orașul Cetatea Albă. Astfel, teritoriile românești răpite de U.R.S.S. în iunie 1940 au fost reintegrate în granițele României.

În luptele pentru eliberarea Basarabiei, a părții de nord a Bucovinei și a ținutului Herța, forțele terestre române au înregistrat 4.112 morți, 12.129 răniți, 5.506 dispăruți.

La 21 august 1941, generalul Antonescu a fost avansat de regele Mihai la gradul de mareșal; la rândul său, regele primise acest grad din partea lui Antonescu la 10 mai 1941.

În timpul retragerii din nordul Bucovinei și din Basarabia, sovieticii au provocat imense distrugeri de bunuri materiale și spirituale. Dezastrul din cele două ținuturi părăsite de ruși era impresionant: câmpuri părăginite, nici o întreprindere în stare de funcționare, firele telefonice distruse, șosele impracticabile, fântâni otrăvite, căi ferate arate cu pluguri speciale pentru a li se distruge terasamentele, scoli pustii, biserici fumegânde.

La 29 iunie 1941, conducătorul statului a semnat decretul-lege cu privire la organizarea Basarabiei și Bucovinei. În concepția guvernanților de la București, se constituiau două provincii separate; ele urmau să fie administrate direct de guvern și subordonate conducătorului statului; aveau buget propriu; erau conduse de câte un guvernator, care reprezenta autoritatea supremă a provinciei respective.

Administrația românească s-a instalat la Chișinău în ziua de 20 iulie 1941. Prin decretul din 4 septembrie 1941, generalul Constantin Voiculescu a fost numit guvernator al Basarabiei, iar generalul Corneliu Calotescu guvernator al Bucovinei.

Guvernatorul era învestit cu atribuții atât civile, cât și militare. În subordinea sa se afla un secretar general, care dirija practic întreaga echipă executivă. Fiecare sector era condus de un Directorat, care rezolva problemele curente și era structurat pe următoarele secțiuni: Afaceri, Administrație, Finanțe, Agricultură și Domenii, Economie Națională, Învățământ și Culte.

Basarabia era împărțită în 9 județe: Bălți, Cetatea Albă, Cahul, Chilia, Ismail, Lăpușna, Orhei, Soroca, Tighina. Bucovina forma un tot unitar și cuprindea inițial județele: Câmpulung, Cernăuți, Rădăuți, Storojineţ, la care s-a adăugat apoi Hotinul din Basarabia. Prin același decret-lege din 4 septembrie 1941, guvernul român a anulat efectele ucazului sovietic din 8 martie 1941, astfel că toți locuitorii Basarabiei și nordului Bucovinei și-au recăpătat cetățenia română.

Au urmat reconstrucția Basarabiei și nordului Bucovinei, vindecarea rănilor ocupației și ale războiului. O atenție deosebită a fost acordată agriculturii. În toamna anului 1941 s-au însămânțat aproape toate suprafețele arabile și s-au efectuat lucrări de îndiguire a ostroavelor Dunării. S-au luat măsuri în vederea creșterii numărului de animale. În domeniul industriei s-au întreprins acțiuni care să asigure relansarea producției. În decursul celor trei ani de administrație românească, prin eforturile conjugate ale localnicilor și specialiștilor din patria-mamă, se refăcuseră și, în bună parte, se modernizaseră, cu utilaje germane, 1.037 unități industriale, cu o capacitate de cel puțin cinci cai-putere și având minimum zece lucrători.