Cezarismul românesc de la Alexandru Ioan Cuza la Nicolae Ceaușescu

Din cele mai vechi timpuri si pina in prezent, orice grup social a simtit nevoia unui lider pentru a fi condus. Incepind cu monarhul si terminind cu presedintele, caracteristic societatii moderne, comunitatile umane au fost dirijate de-a lungul secolelor. Istoria cunoaste numerosi lideri de stat, care s-au remarcat prin felul lor de a conduce: Iulius Cezar – conducatorul indiscutabil al lumii romane si una dintre cele mai influente personalităţi din istorie; Adolf Hitler – carismaticul furer german, nume de care este direct legat inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial; Nicolae Ceausescu – „Marele Cirmaci” al Romaniei care se visa laureat al premiului Nobel etc.etc.etc

Spre deosebire de S.U.A. si alte state europene precum Franta sau Marea Britanie, avind vechi traditii democratice, Romania secolului XXI ramine un pioner in ceea ce priveste sistemul democratic de organizare a societatii. Istoria ne ofera date si evenimente concrete in acest sens.

Daca ne intoarcem in epoca medievala, in perioada domniei lui Vlad Tepes, primim un exemplu elocvent de tiranie. Acesta conducea Tara Romaneasca intr-un mod autoritar. Cea mai mica greseala, inclusive minciuna era pedepsita prin tragerea in teapa. Deasemenea, domnitorul obisnuia sa practice si alte metode de torturare, ordonind ca oamenii sa fie jupuiti de piele, fierti, decapitati, orbiti,strangulati, spinzurati, arsi, fripti, ciopirtiti, batuti in cuie, ingropati de vii, injunghiati. Ii placea sa le taie victimelor sale nasul, urechile, organele genitale si limba. Daca strabatem istoria romanilor de la inceputuri si pina in perioada interbelica , nu vedem nici urma de democratie in adevaratul sens al cuvintului. Avem exemplul tiraniei lui Tepes, domniile fanariote, dictaturile lui Carol al II-lea, Ion Antonescu si Nicolae Ceausescu, astfel ca romanii nu au cunoscut niciodata ce ar fi cu adevarat un sistem democratic.

1.a.Esenta problemei consta in definirea modului de conducere al celor patru personalitati: Al.I.Cuza, Carol al II-lea, Ion Antonescu si Nicolae Ceausescu; justificarea sau condamnarea actiunilor intreprinse de acestia; relevarea necesitatii dizolvarii Adunarii legiuitoare de catre Al.I.Cuza; condamnarea Constitutiei din 20 februarie 1938. De asemenea voi cauta sa inteleg motivul colaborarii lui Ion Antonescu cu Germania nazista si sa caracterizez politica lui Nicolae Ceausescu – indepartarea de U.R.S.S. si cultul personalitatii.

1.b.Importanta si actualitatea temei alese pentru dezbatere „Cezarismul romanesc de la Al.I.Cuza la Nicolae Ceausescu” consta in faptul ca desi se implinesc 20 de ani de la revolutia din decembrie 1989, iar tara a pasit pe un fagas democratic, cetatenii Romaniei de astazi nu s-au obisnuit cu noua ordine, unii tinjind chiar dupa vremurile ceausiste. In Romania, societatea trece prin procesul democratizarii, dar pentru a trai democratia, este nevoie de timp pentru a forma abilitati si a schimba mentalitatea, atit a conducerii statului, cit si a membrilor societatii. Mostenirea trecutului istoric a societatii, impiedica la nivel de mentalitate afirmarea democratiei, astfel azi, se resimte necesitatea utilizarii elementelor caracteristice regimurilor autoritare, unul din ele fiind „cezarismul”. Cezarismul este prezent si in actuala conducere a lui Traian Basescu. Aceasta se datoreaza faptului ca insasi societatea nu este restructurata. Pretinsele institutii democratice actuale, ori nu isi indeplinesc misiunea, fie din lipsa de mecanisme, fie din birocratie sau poate e vina unui trecut istoric greu, ce tergiverseaza procesul de democratizare a tuturor domeniilor vietii romanesti.

1.Cezarismul – fenomen istoric

As dori sa incep lucrarea data prin definirea notiunii de “cezarism”. Singura sursa care ofera explicatia acestei notiuni este Internetul. Mai jos am plasat textul definitiilor oferite de DEX-ul Electronic:

“CEZARÍSM s.n. Guvernare dictatorială militară instituită de Caius Iulius Cezar în Roma antică. ♦ Guvernământ despotic, sprijinit de armată. – Din fr. césarisme.

CEZARÍSM s. n. sistem de guvernare dictatorială militară asemănător celui instituit de Caesar în vechea Romă. (< fr. césarisme)

CEZARÍSM s.n. Guvernare dictatorială militară, instituită de Caius Iulius Caesar în vechea Romă. ♦ Guvernământ despotic sprijinit pe armată. [< fr. césarisme].”

Deasemenea, notiunea poate fi intilnita si in <<Raportul de analiza politica – Institutul “Ovidiu Sincai”>>: “Victoria democraţiei sau a neocezarismului?

Raport asupra alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din Romania” (28 noiembrie - 12 decembrie 2004 Bucureşti 12 ianuarie 2005). In raport se mentioneaza ca:

“„Cezarismul” defineşte modul de conducere autoritar-unipersonal, in care instituţiile legale (guvern, parlament, partide) sunt golite treptat de putere,autoritatea legală fiind subordonată autorităţii politice personale. Una din caracteristicile cezarismului este guvernarea prin apelul la „popor” şi nu la instituţii,acestea fiind considerate ca mai puţin legitime decat voinţa „cezarului”. “

Din antichitate si pina in prezent societatea a evoluat spre noi forme si sisteme de guvernare, astfel ca “cezarismul” pare sa fie inlocuit cu “neocezarism”, care este “varianta modernă a modelului din antichitate, dezvoltat in condiţiile societăţii informaţionale, in care mass-media devine un mijloc prin care autoritatea unipersonală este exercitată. Potrivit clasificării regimurilor politice realizat deAristotel, guvernarea prin „popor” (varianta modernă este prin referendum) estedenumită ohlocraţie („domnia gloatei”), fiind o formă degenerată a democraţieireprezentative, iar conducătorii unor astfel de regimuri se numesc tirani”( <<Raportul de analiza politica – Institutul “Ovidiu Sincai”>>).

Daca analizam perioadele cind puterea politica a statului roman s-a aflat in miinile urmatoarelor personalitati: Al.I.Cuza, Carol al II-lea, Ion Antonescu si Nicolae Ceausescu, deducem ca modul de conducere promovat de acestia era unul autoritar, identificindu-se cu cezarismul.

2.Domnia lui Alexandru Ioan Cuza – manifestari autoritare

Al.I.Cuza a fost ales domn al ambelor Principate (Moldova si Muntenia), fapt ce a condus la unificarea institutiilor si la infaptuirea reformelor. Prima reforma luata in dezbatere de catre Adunarea Electiva, dupa alegerea noului domn, este cea agrara. In Mai 1862, guvernul Barbu Catargiu a propus spre adoptare un proiect de lege prin care era desfiintata claca. “In intentia domnitorului si a principalului sau sustinator, Mihail Kogalniceanu, desfiintarea clacii trebuia sa fie insotita si de improprietarirea fostilor clacasi cu terenurile avute pina atunci in folosinta proprie.Proiectul guvernului prevedea, in acest sens, posibilitatea ca fostii clacasi sa poata cumpara sau inchiria terenuri din proprietatile statului sau ale asezamintelor statului publice”(*1). Odata cu desfiintarea clacii, incepe si procesul de modernizare a societatii romanesti, eliminindu-se, astfel, ramasitele feudale existente.