Constituția din 1923

Desavarsirea statului national unitar a impus adoptarea unei noi Constitutii, avand in vedere si faptul ca Sfatul Tarii din Chisinau si Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia cerusera, in Declaratia, respectiv Rezolutia de unire, convocarea unei Adunari Constituante alese prin vot universal. In aceste conditii, Decretul Regal de convocare a Parlamentului bicameral rezultat din alegerile din anul 1922 declara constituante noile Adunari alese. Proiectul de Constitutie a fost elaborat de Partidul National Liberal (condus de Ion I. C. Bratianu), partid majoritar in Camere. Partidele de opozitie, in special Partidul National Roman (condus de Iuliu Maniu) si Partidul Taranesc (condus de Ion Mihalache) au declarat ca nu recunosc caracterul de Constituanta al Parlamentului si considera nul si neavenit proiectul Constitutiei, datorita incalcarilor procedurilor constitutionale de revizuire stabilite de Constitutia din 1866. Constitutia a fost adoptata de Adunarea Nationala Constituanta a Deputatilor in sedinta din 26 martie 1923 cu majoritate de 247 voturi pentru, 8 contra si 2 abtineri din totalul de 369 deputati, situatie certificata de Presedintele Adunarii Deputatilor, M. G. Orleanu, si de secretarul D. Iuca, si de Adunarea Nationala Constituanta a Senatului in sedinta din 27 martie 1923 cu majoritate de 137 voturi pentru, 2 contra si 2 abtineri din totalul de 194 de senatori, situatie certificata de Presedintele Senatului, M. Pherekyde, si de secretarul I. N. Cosoiu. Constitutia a fost sanctionata de Regele Ferdinand I cu Decretul Regal nr. 1360 din 28 martie 1923, contrasemnat de Presedintele Consiliului de Ministri, Ion I. C. Bratianu, si de 14 ministri, si a fost publicata in "Monitorul Oficial" nr. 282 din 29 martie 1923. In acelasi numar din "Monitorul Oficial" au fost publicate:

a) Raportul nr. 934 din 28 martie 1923 al Guvernului, prezentat M. S. Regelui Ferdinand I pentru aprobarea si sanctionarea Constitutiei votate de Adunarile Nationale, semnat de Presedintele Consiliului de Ministri, Ion I. C. Bratianu, si de 14 ministri;b) Cuvantul M. S. Regelui Ferdinand I din ziua de 28 martie 1923 la primirea Raportului pentru sanctionarea Constitutiei votate de Adunarile Nationale Constituante. Constitutia a intrat in vigoare la data sanctionarii, adica 28 martie 1923. Ea abroga implicit Constitutia din 1866 cu modificarile ulterioare, cu exceptia Decretelor-Lege nr. 3902/1918, 2085/1919 si 3464/1919, care modificasera implicit fosta Constitutie si care sunt ratificate de noua Constitutie. In redactarea initiala, Constitutia din 1923 era formata din 138 de articole, grupate in 8 titluri.

Probabil cea mai importanta prevedere a Constitutiei din 1923 este declararea Romaniei ca stat national unitar si indivizibil. Totodata teritoriul Romaniei este declarat nealienabil, ceea ce insemna ca hotarele Romaniei nu pot fi schimbate sau rectificate decat in virtutea unei legi. Impartirea administrativ-teritoriala era de asemenea consfintita prin Constitutie.

Constitutia din 1923 s-a evidentiat si prin garantarea unui mare numar de drepturi si libertati pentru cetatenii sai. Astfel, romanii fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, se bucura de libertatea constiintei, de libertatea invatamantului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor, de libertatea de asociatie si de toate libertatile si drepturile stabilite prin legi. Se garanta libertatea individuala, iar domiciliul devenea inviolabil.