Dacii - Cei mai Drepți și mai Viteji dintre Traci

Dacii - Cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci

Conform informaţiilor rămase de la Strabon (63 î.Ch. - 19 d.Ch.), dacii locuiau în zona muntoasă (şi indică râul Mureş) până în partea superioară a Dunării (denumită Danubius - de la izvoare şi până la Drobeta), iar geţii stăpâneau partea de şes şi cea inferioară a Dunării (denumită Istru) până la Marea Neagră. Tot el ne spune că „dacii au aceeaşi limbă cu geţii" şi că „elenii i-au socotit pe geţi de neam tracic" Şi Dio Cassius după ce spune că regele get Burebista i-a zdrobit pe boii conduşi de regele Critasir, mai apoi afirmă că Critasir a fost învins de daci, ceea ce întăreşte faptul că numele de geţi şi daci sunt folosite pentru a denumi unul şi acelaşi popor. În concluzie se poate afirma cu certitudine că „dacii sau geţii, sunt două denumiri pentru unul şi acelaşi popor" .

Totuşi prima relatare despre geţi aparţine lui Herodot, care povestind despre campania din 514 - 512 î.e.n., a lui Darius împotriva sciţilor din nordul Mării Negre, arată că acesta „înainte de-a ajunge la Istru, birui mai întâi pe geţi, care se cred nemuritori", iar despre faptul că au pierdut lupta spune: „măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci" .

Contemporan cu evenimentele care au dus la constituirea statului dac, în jurul anului 70 î.e.n., geograful şi istoricul Strabon, relatează: „Ajungând în fruntea neamului său...getul Burebista l-a înălţat atât de mult...încât, a ajuns să fie temut şi de romani. " O inscripţie grecească din Dionysopolis (Balcic) îl descrie pe Burebista ca fiind: „cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia". Victoriile din luptele purtate de Burebista cu neamurile vecine au făcut ca regatul dacic să ajungă la cea mai mare întindere a sa. De asemenea, pentru a obţine aceste succese, Burebista, ajutat şi de preotul Deceneu a săvârşit o reformă politico-religioasă a poporului, bazată pe „abstinenţă şi sobrietate şi ascultare de porunci" . Dacă la început capitală a fost la Argedava, Burebista construieşte o nouă capitală la Sarmisegetusa. Trebuie precizat că: „Păreri ca acelea care văd în numele capitalei dacice Sarmisegetusa o amintire a sarmaţilor n-au nici un temei istoric" .

STATUL, SOCIETATEA

Din prea puţinele informaţii lăsate de autorii antici, precum şi din datele furnizate de cercetările arheologice, rezultă că statul dac creat de Burebista era o monarhie cu un puternic caracter militar, asemănându-se în multe privinţe monarhiilor elenistice

Societatea daco-getica era împărţită - desigur că încă înainte de Burebista - în clase şi categorii sociale, dar datorită puţinelor informaţii, asupra proporţiilor numerice şi a raporturilor dintre ele, nu se pot face decât supoziţii pe bază de deducţii şi de analogii cu alte popoare din acele timpuri.

Nobilii, urmaşii vechii aristocraţii tribale getice (existente deja din sec. V î.e.n.) erau acei tarabostes (cuvânt autohton) din rândurile cărora se alegeau atât regele cât şi sacerdoţii şi nu în ultimul rând marele preot. Nobilii, care aveau dreptul să-şi acopere capul purtând o cuşmă - şefii de triburi, de ginţi de mari familii - erau desigur şi căpetenii militare şi mari proprietari funciari. Fără îndoială că, rămânând aserviţi regelui, beneficiau şi de consistente privilegii. Se ştie că regii daci duceau tratative, ca orice suveran independent şi recunoscut ca atare chiar de statul român; şi ca trimiteau soli oficiali, încheiau tratate, alianţe, etc., - fapt care presupune existenţa unei cancelarii centrale a regatului.

Recrutaţi din rândurile aristocraţiei, preoţii deţineau monopolul activităţilor de ordin ştiinţific şi religios, ei ocupându-se de de astronomie, de medicină, de interpretarea semnelor cereşti, de probleme teologice şi morale. În afară de de atribuţiile lor specifice, sacerdotale, şi de de activităţile enumerate mai sus, preoţii exercitau desigur şi funcţii judecătoreşti, în această materie însă, marele judecător, forul suprem în ultimă instanţă rămânea regele. Marele preot era sfătuitorul cel mai de prestigiu şi cel mai ascultat al regelui, el însuşi era învestit efectiv cu o autoritate de vicerege. Marele preot putea urma chiar la tronul statului - cum a fost cazul lui Deceneu care, după moartea lui Burebista, a devenit bazileu al statului dac intracarpatic. Marele preot era, prin urmare, fie asociat al puterii politice regale, fie un posibil succesor al regelui, fie „rege şi mare preot" în acelaşi timp - cum se intitulează unul dintre predecesorii lui Decebal

A doua categorie socială principală o formau oamenii de rând comati sau capillati; o clasă constituită din oameni liberi (cel puţin din punct de vedere legal) şi având deci anumite drepturi. Era masa producătorilor de bunuri materiale, constituită din ţărani, lucrători agricoli şi în mine, păstori, meşteşugari şi negustori. Asupra acestei mase cădeau sarcinile dărilor şi ale diferitelor prestaţii, îndeosebi pentru lucrările mari de interes public şi, fireşte, obligaţia de a presta serviciul militar.

Sclavii deţineau - până la data cuceriri Daciei de către romani - un rol cu totul neînsemnat în economia daco-getilor. La daco-geti sclavajul era de tip patriarhal: „sclavul era considerat ca făcând parte din familia stăpânului" în această situaţie, fireşte că „nu exista în statul dac o veritabilă piaţă pentru sclavi" În concluzie statul daco-get nu poate fi definit ca un stat sclavagist, ci ca un stat caracterizat printr-o variantă a unui „mod de producţie tributal" a cărui economie era constituită pe relaţia de tribut