Economia în Dacia Romană

Cucerirea de către romani a unor întinse teritorii dacice nord-danubiene si încadrarea lor în sistemul social-economic, politic-administrativ şi militar al vastei împărăţii romane marchează îceputul unei noi epoci în istoria Daciei.Regatul lui Decebal, independent si puternic,este cucerit si desfiintat prin forta armatelor romane,in urma razboaielor purtate in anii 101-102,105-106,iar la nordul Dunarii,pe pamant dacic,apare o provincie romana,singura ctitorita de imparat in cursul timpului la nordul marelui fluviu.

Se produc schimbări importante,economice,sociale,etno-politice,lingvistice si cultural religioase,îcepe o organizare nouă,de factură superioară similară celei din restul lumii romane.Stăpânirea romană a însemnat pentru Dacia un real progres pe scara dezvoltării istorice generale,în comparaţie cu epoca anterioara.Viata economica inregistreaza un mare salt inainte in toate domeniile de activitate.1

Capitala provinciei a fost stabilită la Ulpia Traiană fondată între anii 108-110. Estul Olteniei, sud-estul Transilvaniei şi sudul Moldovei, restul teritoriilor vechii Dacii, au fost alipite provinciei Moesia Inferior.

De-a lungul anilor, provincia romană Dacia a suferit unele modificări teritorial administrative.În timpul lui Hadrian, urmaşul lui Traian, se produce o primă structurare, când se formează două unităţi administrative: Dacia inferioară şi Dacia superioară ( Dacia Traiană ). După câţiva ani, apare o nouă unitate teritorial administrativă : Dacia Porolisensis, desprinsă din nordul Daciei Superioare.

O jumătate de secol mai târziu, Marcus Aurelius procedează la unificarea administrativă a celor trei provincii, având în frunte un guvernator general, cu denumirea de legatus Augusti propraetore trium Daciarum.

Vechiile teritorii ale Daciei, care nu au fost cuprinse în noul statut politico-administrativ roman, teritoriul Munteniei, al Moldovei şi teritoriul de la nord şi nord- vest de provincia romană Dacia au rămas sub supraveghere romană, formaţiunile politice de aici ( dacii liberi ) fiind în raporturi clientelare cu Roma. Au fost aduse importante unitaţi militare pentru apărarea acestor provincii romane si pentru a oferii protecţie popoarelor daco-romane.

În vederea valorificarii cât mai depline a bogatelor resurse ale solului si subsolului noii provincii, în special a metalelor preţioase şi a celor metalifere, romanii au adus în Dacia o numeroasă forţă de muncă specializată, prilej cu care au poposit aici din proprie iniţiativă şi alte categorii sociale de cultură şi civilizaţie romană din întreg Imperiu Roman, colonizând spaţiul vechii Dacii, depopulat în unele zone datorită grelelor războaie purtate de armatele romane.

Inscriipţiile descoperite atestă în Dacia apariţia coloniştiilor veniţi din Dalmaţia, cele două Moesii, Pannonia, Tracia, Itatlia, Narcicum, Grecia, Raltia, Asia Mică si Siria.

Contactul direct dintre purtătorii civilizaţiei geto-dace şi cei ai culturii si civilizaţiei romane va constitui începutul unui proces complex şi de durată, material si spiritual.

Statornicirea stapânirii romane asupra teritoriilor cucerite la nordul Dunării a avut, ca orice prezenţă straină venită prin forţă, consecinţe negative asupra fostului regat al Daciei.Unele dintre urmările negative ale stăpânirii romane asupra fostei Dacii independente au fost : Desfinţarea statului geto-dac, prin aceasta o însemnată parte a poporului băştinaş fiind lipsită de instrumentul fundamental în lupta pentru apărarea integrităţii teritoriale si a independenţei.Viaţa statală,in noile condiţii, s-a menţinut doar în teritoriile libere, în special în cele estice, unde puterea politică şi militară a costrobocilor şi a carpilor a avut o importantă influenţă în dezvoltarea culturii materiele şi spirituale a autohtonilor, la deposedarea geto-dacilor de principalele bunuri şi determinarea lor de a se adapta unor noi structuri politice, social-economice si spirituale.

Acapararea bunurilor şi bogaţiilor solului şi subsolului pământului geto-dacic, a pus în evidenţă latura negativă a stăpânirii romane în Dacia.

Din ţara dacilor, romanii cuceritori au ridicat aproximativ 105.500 kg de aur si 331.000 kg de argint, care au permis redresarea economico-financiară a imperiului si construirea unor importante edificii la Roma si în alte teritorii. 2

Prezenţa romanilor în Dacia a avut şi o latură pozitivă caracterizată prin aspectele şi implicaţiile ei constructive.

Teritoriile geto-dacice au cunoscut un incontestabil progres al forţelor de producţie si prosperitate generală, concretizată într-o creştere deosebită a nivelului culturii materiale si spirituale. În acest domeniu major, Dacia romană a înregistrat progrese semnificative pe linia dezvotării forţelor productive încă din primii ani de după cucerire sub domnia împăratului Traian, care a avut marea inspiraţie în ceea ce priveşte desemnarea unor guvernatori pricepuţi şi buni gospodari.

În timpul stăpânirii romane în Dacia , viaţa economică a evoluat în condiţiile sistemului sclavagist târziu, dar dincolo de aspectele negative, provocate de implantarea noilor relaţii de productie, Dacia s-a dezvoltat şi a beneficiat de avantajele romanizării. Ramura economică de bază a ramas Agricultura, deşi în antichitate, ţara strămoşilor noştrii era cunoscută mai întâi ca o zonă bogată în aur şi în alte minerale.