Economia Românească în Epoca Feudală

Economia româneasca în epoca feudala

Feudalismul reprezinta o etapa în dezvoltarea si evolutia societatii omenesti. Caracterele generale si comune feudalismului pe plan universal se îmbina cu trasaturile particulare, specifice evolutiei istorice unor tari si popoare sau grupuri de tari si popoare. Nasterea relatiilor feudale a avut ca urmare formarea unei suprastructuri feudale corespunzatoare în domeniul politic si spiritual. În plan economic proprietatea funciara feudala a constituit baza feudalismului. Paralel cu formarea proprietatii funciare feudale au luat nastere si cele doua clase sociale fundamentale: proprietarii feudali si taranimea (libera sau dependenta). Orasul medieval, centru de productie mestesugareasca si comerciala, a reprezentat un pas mai departe fata de orasul din antichitate, prin nivelul mai înalt al dezvoltarii mestesugurilor, prin reglementarea productiei de catre bresle sau corporatii, prin existenta unor variate forme de autonomie municipala, prin dezvoltarea unei culturi orasenesti. În comparatie cu Asia si Europa Apuseana, în spatiul geografic locuit de români aparitia si dezvoltarea relatiilor feudale a cunoscut o întîrziere datorita numeroaselor migratii care s-au succedat în intervalul sec. III – XIII. Orînduirea feudala pe teritoriul tarii noastre a durat din sec. VIII si pîna la începutul sec. XIX.

Migratiile si consecintele lor asupra vietii economice

Marile migratii declansate la mijlocul sec. III au avut puternice consecinte asupra teritoriilor nord-dunarene. Confruntata cu probleme militare si economice grave, conducerea Romei hotaraste abandonarea Provinciei Dacia (270 – 275). Dupa retragerea aureliana populatia daco-romana traieste în comunitati satesti, organizate în obsti teritoriale. Economia cunoaste, în noile conditii istorice, o suita de schimbari ce o vor marca pentru lunga perioada de timp. Cel mai important proces este ruralizarea vietii economice, determinat de disparitia oraselor si de efectele negative ale deselor atacuri declansate de populatiile migratoare. În acest context, activitatile economice de baza erau: agricultura pe suprafete mici, cresterea animalelor, pescuitul si vînatoarea, la acestea adaugîndu-se si mestesugurile casnice care solutionau importante probleme de existenta. Începînd cu sec. IX – X viata economica devine mult mai complexa. Agricultura este practicata pe suprafete mult mai mari, fapt demonstrat de uneltele agricole descoperite în numeroase asezari (brazdarele de plug, seceri, hîrlete, sapaligi). Se cultiva grîu, orz, mei, bob, cînepa. Cresterea vitelor continua sa ocupe un loc important în activitatile economice nord-dunarene. Izvoarele vremii amintesc de existenta cailor în Dobrogea, de hergheliile din Banat precum si de nesfîrsitele turme de oi. Pastoritul avea un caracter precumpanitor transhumant, legat de diversitatea de relief, de clima si de vegetatie a diferitelor regiuni. Numeroasele paduri, ape curgatoare si lacuri ofereau locuitorilor posibilitatea practicarii vînatorii si pescuitului. Pe lînga agricultura si cresterea vitelor, în regiunile bogate în minereuri locuitorii se îndeletniceau si cu extractia metalelor (aur, argint, fier) si a sarii, care au toate nume de origine latina. O dezvoltare mai însemnata a cunoscut-o extractia minereului de fier. Dovada a acestei activitati o constituie descoperirea într-o serie de asezari din sec. X – XI a numeroase resturi materiale precum bucati de minereu de fier, lupe si zgura de fier, rezultate din operatiunea de reducere a minereului. Astfel de materiale au fost descoperite în asezarile de la Dridu, Buftea, Bucov, Ciurelu si Garvan. În sec. X populatia tarii noastre practica mestesugurile menite sa satisfaca nevoile primordiale ale oamenilor: de îmbracaminte, locuinta, aparare si nevoile gospodaresti. Prelucrarea metalelor este atestata de numeroasele obiecte de fier descoperite în numeroase asezari: cutite, topoare, clesti, ciocane, foarfeci, dalti, seceri, cîrlige de undita, catarame, sfredele, cuie, vîrfuri de sageti. Olaritul a constituit unul dintre mestesugurile importante în asezarile feudale timpurii. Ceramica lucrata cu mîna este înlocuita cu cea lucrata la roata. Este de subliniat aparitia productiei locale de ceramica smaltuita. Mestesugul tesutului s-a dezvoltat datorita folosirii razboiului de tesut de tip orizontal preluat de la bizantini. Prelucrarea lemnului si a pietrei a constituit si ea o îndeletnicire importanta pe teritoriul tarii noastre.

O parte din productia mestesugareasca locala era destinata schimbului. Au fost descoperite numeroase tezaure cu monede bizantine la: Cleja, Calarasi, Dolnesti si Orsova. Aceasta demonstreaza cresterea circulatiei monetare ca urmare a schimburilor comerciale interne si externe precum si dezvoltarea economica generala a societatii românesti din sec. X – XI.

Economia româneasca în perioada feudalismului dezvoltat

În sec. XIII – XIV societatea româneasca cunoaste importante realizari în plan politic, economic, social si cultural. Apar primele formatiuni politice feudale incipiente de tipul cnezatelor, voievodatelor si tarilor. Treptat, acestea se vor unifica, punînd bazele celor patru state feudale centralizate românesti: Transilvania, Moldova, Muntenia si Dobrogea. Constituirea acestora s-a derulat într-un context extern deosebit de complex determinat de: expansiunea regatului Ungariei, marea invazie tataro-mongola, decaderea Imperiului Bizantin si ascensiunea viitorului Imperiu Otoman. Au fost create institutiile statului feudal (Domnia, Sfatul Domnesc, Armata si Biserica). Formarea statelor feudale românesti a permis si o dezvoltare ascendenta a economiei feudale