Epoca Fanarioților

În secolul al XVIII-lea ,centrul şi sud-estul Europei au fost confruntate cu două mari probleme: criza politică din Polonia şi consecinţele sale externe ,respectiv criza Imperiului Otoman , aşa- numită „Problema Orientală” [D1] .

Mari Puteri –Austria, Rusia, Prusia – îşi disputau dominaţia asupra spaţiului balcanic [D2] ,Ţarilor Române şi Polonia .Moldova şi Valahia s-au transformat în pricipalul teatru de confruntări militare intre imperiile vecine , cu grave consecinţe pe plan economic ,social, diplomatic, şi teritorial.

In secolul al XVIII-lea s-a accentuat « Problema Orientala » . Imperiul Otoman nu a reuşit să se adapteze pe plan politic şi militar. Această criză a evoluat , cuprinzând intreaga viaţă socială ,economică şi politică din sud-estul Europei până la Marea Mediterană.

Imperiul Rus işi impunea tot mai mult prezenţa in Balcani , profitând de decăderea statului otaman .Politica de expansiune a ţărilor invoca pretextul protejării creştinilor din Balcani [D3] .Incă din 1711 ,Petru cel Mare susţinea : « noi nici afirmare a puterii şi intindere a posesiunilor noastre nu dorim şi nici vreo imbogaţire ,ci pentru eliberarea sfintei biserici şi a popoarelor creştine vrem să luptăm ».

In urma păcii de la Passarowitz , Imperiul Habsburgic a devenit putere balcanică. Aliat sau rival Rusiei , a incercat să limiteze puterea ţărilor şi politica lor hegemonică in sud-estul european .Maria Tereza şi Iosif al II-lea se temeau că Rusia ar putea lua principatele , devenind vecină cu românii transilvăneni si slavii de sud (ortodocsi), şi ar avea astfel drum deschis spre Constantinopol .

La Constantinopol , pe malul de miazăzi al Cornului de Aur, minunatul golf al Bosforului ,a existat şi există şi astăzi cartierul Fanarului, numit astfel de la un far sau fanar, pus acolo pentru orientarea corăbiilor ,În acest cartier , in mijlocul căruia se alfă Patriarhia ortodoxă .locuiau mai cu seamă grecii ,se întâlneau printre ei şi urmaşii vechilor familii bizantine ,de dinainte imbogăţiţi de cucerirea Constantinopolului ,precum şi alţii de origine mai nouă ,dar imbogăţiţi prin negoţ .Erau oameni pricepuţi in afaceri ,cu multe relaţii ,cunoscând bine pe fruntaşii împărăţiei ,cărora le furnizau tot felul de mărfuri , erau ambiţioşi ,dar, în acelşi timp intriganţi şi tălmacii de care aveau nevoia în relaţiile cu celelalte state (coranul interzice mahomedanilor să inveţe limbi străine! ); şeful acestor tălmaci ,marele dragoman, ar corespunde astăzi ministrului de externe. Grecii ocupau aşadar ,la Inalta Poartă locuri de mare încredere ,erau deţinători ai secretelor de stat.

După trecerea lui Dimitrie Cantemir ,în care turcii puseseră atâtea speranţe, la ruşi , sultanul hotărăşte să nu se mai încredinţeze tronul Moldovei unui domn de ţară, ci să-l dea unui grec dintre cei legaţi , prin slujbă , familii şi interese , de împărăţie, spre a-l avea astfel întodeauna în mână . Persoana aleasă este Nicolae Mavrocordat, care mao domnise o dată inainte de Dimitrie Cantemir. Acelaşi lucru se întâmplă şi in Muntenia după inlăturarea lui Ştefan Cantacuzino, ei numesc iarăşi un grec ,care este tot Nicolae Mavrocordat , mutat din Moldova .

Epoca fanarioţilor incepe deci ,atât intr-o ţară cât şi in cealaltă cu acest domn; ea ţine până în 1821, aşadar mai bine de un secol.

Caracterizarea epocii fanarioţilor .Privită in general ,epoca fanariotă este o epocă de decădere .Teritoriul ţărilor româneşti este ciuntit ; se iau de către vecini provincii întregi ; domnii ajung nişte simpli funcţionari si sultanului ,care-i schimbă foarte des ; fiscalitatea se accentuează ;atmosfera morală e grea ,intriga ,bacşişul, mita au tot mai mare preţ ; în schimb caracterele devin din ce in ce mai rare. Sunt şi unele aspecte pozitive ;astfel , in ordinea socială se desfiinţează rumânia , cu alte cuvinte , se dă libertate ţăranilor ; se infiinţează şcoli şi spitale ;se fac legiuiri noi.

In răstimpul de peste o sută de ani , cât ţine ea , au fsot nu mai puţin de 40 de domnii in Muntenia şi 36 in Moldova , in afară de diversele ocupaşii ruse şi austriece .Media unei domnii era deci foarte scurtă . Turcii fixaseră in practică , incă de mult , la trei ani durata unei domnii , pentru innoirea ei trebia plătită o sumă importantă , numită mucarer .Era şi un mucarer mic, care se plătea in fiecare an .

Domnii se schimbau dintr-o ţară in cealaltă; astfel Constantin Mavrocordat a domnit de 6 ori in Muntenia si de 4 ori in Moldova .Aceste schimbări aveau insă un bine,ele uşurau apropierea intre cele 2 ţări , pregăteau unirea lor ; se vedea din ce in ce mai bine că e acelaşi popor , aceeaşi limbă , aceeaşi organizare , aceleaşi moravuri.