Evoluția industriei în perioada1945-1989

CAPITOLUL I: Aspecte generale ale economiei dupa cel de-al doilea razboi mondial

După cel de-al doilea război, una dintre cele mai urgente probleme era redresarea economiei, pentru că agricultura, industria si intreaga infrastructură economică suferise mari distrugeri si pierderi.

Consecintele nefaste ale patrunderii Uniunii Sovietice in economia romaneasca au fost: ruperea legaturilor traditionale cu Occidentul, o izolare si mai completa decat cea din timpul suzeranitatii otomane din secolul al XVIII-lea si exploatarea economica directa din partea U.R.S.S prin intermediul sovromurilor (societati mixte romano-sovietice,infiintate in urma unui acord economic incheiat la Moscova la 8 mai 1945,care activau in principalele sectoare ale economiei romanesti).

În prima jumătate a anului 1947,Partidul Comunist a acţionat pentru a-si mări controlul asupra tuturor ramurilor economiei. Planificarea si conducerea centralizata erau la ordinea zilei si toate masurile pe care le-a luat s-au dovedit a fi doar faza pregatitoare in vederea nationalizarii industriei si colectivizarii agriculturii. La 5 aprilie,un nou Minister al Industriei si Comertului si-a asumat puteri largi in strangerea si distributia bunurilor agricole si industriale de consum, alocarea materiilor prime pentru industrie,regularizarea investitiilor in intreprinderile particulare si detinute de stat si in controlarea creditelor. Transformarea economiei romanesti in conformitate cu modelul sovietic a fost insotita de integrarea ei in blocul sovietic.

In iunie 1948, Marea Adunare Nationala a votat legea nationalizarii intreprinderilor industriale, de asigurari, miniere si de transport,care, impreuna cu inceputul procesului de colectivizare in martie 1949,au facut din stat singurul detinator de resurse,care puteau fi astfel directionate spre accelerarea dezvoltarii industriale.

Planul de stat lansat la 24 decembrie 1948 urmarea realizarea a 5 obiective:dezvoltarea extensiva,autarhia economica,planul central si planificarea,investitii masive in industria grea in dauna celei de consum si sovietizarea industriei romanesti.

Structura investitiilor

Tabelul 1

Anul Industrie

1951 48,5%

1953 57,5%

1981 50,7%

1982 46,9%

1983 48,0%

1984 51,7%

In consecinta, programul de modernizare rapida, lansat dupa 1948,a fost un esec. Parametrii propusi nu au fost realizati,chiar daca in anumite ramuri s-a inregistrat o crestere a productiei industriale. Realitatea de la sfarsitul anilor 1950 indica persistenta acelorasi probleme:inapoierea,in principal, apoi o structura sociala predominant agrara, cu o eficienta scazuta.

CAPITOLUL II: Industrializarea - motorul cresterii economice in Romania

In perioada 1951-1989,dezvoltarea economiei s-a desfasurat pe baza planurilor cincinale si a fost concentrata pe dezvoltarea industriala.Prin aceasta se urmarea transformarea Romaniei intr-un stat industrial-agrar cu o economie eficienta,lichidarea decalajelor de dezvoltare economica dintre zone,regiuni,judete si apropierea nivelului dezvoltarii economico-sociale a acestora,crearea unei structuri moderne a economiei in profil de ramura,departamental si teritorial,in care industria sa aiba rolul central,alegerea si folosirea rationala in procesul dezvoltarii a resurselor disponibile din fiecare zona si unitate teritoriala,in concordanta cu nevoile tarii si ale zonei sau unitatii teritoriale.

In primii ani, industrializarea-considerata motorul cresterii economice in Romania-s-a realizat preponderent pe cale extensiva,prin marirea personalului si a investitiilor,iar construirea combinatului siderurgic de la Galati poate fi considerat ca simbolul acestei politici de industrializare prin forte proprii-o dezvoltare,pentru a folosi expresia lui de Gaulle,„tous azimutus”.