Ierarhii din scaunul Buzăului

Vechimea creștinătății de la Curbura Carpaților este autentificată, încă din secolul al IV-lea, prin jertfa sângelui martiric al unor sfinți-eroi ai credinței în Hristos (Inna, Rhima și Pina, †369-370, pomeniți la 20 ianuarie; preoții Batusios, Verecas, împreună cu doi fii și două fiice, călugărul Arpylas, mirenii Abebas, Constans, Hagias, Rhyas, Hegatrax, Iscoes, Sylas, Sigetzas, Suerilas, Suimblas, Thermas, Philgas și mirenele Anna, Allas, Baris, Moico, Mamyca, Virco, Animais, toți cunoscuți sub numele de „cei 26 de mucenici din Goția“, †370, pomeniți la 26 martie; cântărețul bisericesc Sava de la Buzău, †12 aprilie 372; regina gotă Gaatha și creștinul Velas, †375; Nichita, pomenit la 15 septembrie etc.), prin zelul misionar al numeroșilor cateheți nord-dunăreni (Eutyhie, amintit de Sf. Vasile cel Mare, călugărul Audius, exilat aici de împăratul Constantius II (337-361), și ucenicii săi, Uranios și Silvanus, preoții Guthicas și Sansalas etc.), dar, mai ales, prin deplina organizare eclesiastică a comunităților locale, în ceea ce s-a numit Episcopia Gothiei.

EPISCOPII GOTHIEI:

Theophilus Gothiae, participant la cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea (325)

Ulfila, 341 - 348, retras apoi la sud de Dunăre, †cca. 382

Goddas, conducător al Bisericii Gothiei în timpul persecuțiilor goților păgâni

Deși istoria nu păstrează numele succesorilor acestor episcopi ai Gothiei, în numeroase izvoare medievale (Leon VI cel Înțelept, Constantin VII Porfirogenetul, Nil Doxapatris, Nichifor Calist Xantopoulos, Joanis Leunclavius și alte Notitia episcopatum sau patriarchatum) se continuă menționarea acestei episcopii, precum și numele câtorva întâistătători: Sf. Ierarh Ioan al Goției (secolul al VIII-lea), Nicetas al Gothiei, participant la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea (787) etc.

- **

Întemeiată în timpul domniei lui Radu cel Mare, voievodul Țării Românești (1495-1508), pe locul fostei Episcopii a Gothiei, Episcopia Buzăului și-a început existența în primii ani ai secolului al XVI-lea.

EPISCOPII BUZĂULUI:

DOSITEI (primele decenii ale secolului al XVI-lea), menționat în pomelnicul incizat pe peretele proscomidiarului din altarul fostului Schit rupestru Agathon, din comuna Bozioru, județul Buzău. Este posibil să fi fost precedat de un alt prim episcop.

PAISIE (înainte de 8 septembrie 1525 - după 7 iulie 1543), amintit prima dată într-un hrisov al domnitorului Radu de la Afumați (1522-1523; 1524; 1524-1525; 1525-1529), în data de 8 septembrie 1525.

ANANIA (înainte de 17 septembrie 1543 - a doua jumătate a anului 1544), viitor mitropolit al Ungrovlahiei (1544-1558), înlăturat din scaun și trecut la cele veșnice în septembrie/ noiembrie 1580, ca schimonahul Antonie, înmormântat la biserica Mitropoliei din Târgoviște.

IEREMIA (sfârșitul anului 1544 - după 9 noiembrie 1557), probabil ucis, la Curtea domnească din București, în data de 3 martie 1558.

ILARION (cca. 1558 - a doua jumătate a anului 1568), înlăturat din scaun, moare după 25 octombrie 1577, fiind înmormântat la fosta Mănăstire Adâncata din comuna Vernești, județul Buzău.

ATANASIE (a doua jumătate a anului 1568 - vara anului 1583), atestat la 14 februarie 1569, primul ierarh al Buzăului preocupat de întărirea averii Episcopiei, prin numeroasele danii primite.

LUCA (vara anului 1583 - toamna anului 1602), grec din insula Cipru, diplomat iscusit al domnitorului Mihai Viteazul (1593-1601), miniaturist și ctitor al fostei Mănăstiri Izvoranu din județul Buzău, strămoș al poetului preromantic Vasile Cârlova, viitor mitropolit al Ungrovlahiei (1602-1629), înmormântat la Mitropolia din Târgoviște.

CHIRIL (cca. 1602 - după 26 aprilie 1617), retras sau înlăturat din scaun din cauza deselor schimbări de domnie, menționat în documente până prin 1647.

EFREM TRUFĂȘEL (cca. 1617 / înainte de 7 ianuarie 1618 - după 30 ianuarie 1637), susținut în activitatea sa pastoral-administrativă și cultural-cărturărească de voievodul Matei Basarab (1632-1654).

ȘTEFAN I (înainte de 30 iulie 1637 - după 6 mai 1648), continuator al activității cărturărești a predecesorului său, este menționat, ca și acela, în prefețele multor cărți tipărite în acea vreme la Mănăstirile Govora sau la Dealu.

SERAFIM (cca. 1648 - 21 martie 1668), originar din Slatina Oltului, a dat binecuvântarea ctitoririi Catedralei voievodale Adormirea Maicii Domnului din Buzău de către Matei Basarab, în anul 1649, și a trecut, pentru doi ani (1668-1670), în scaunul episcopal al Râmnicului, retrăgându-se apoi la ctitoria sa - Schitul Strehareț, din așezarea natală, unde a trecut la Domnul, prin anii 1672-1673, ca schimonahul Silvestru.

GRIGORIE (4 aprilie 1668 - înainte de 10 iunie 1691), muscelean de origine, fost preot de mir rămas văduv, călugărit la Mănăstirea lui Negru-Vodă din Câmpulung, fost egumen al Mănăstirii Brâncoveni din județul Olt, a ctitorit fostul Schit vrâncean Golești.

MITROFAN (10 iunie 1691 - vara anului 1702), originar din Bonțeștii Vrancei și ucenic al Sfântului Mitropolit Dosoftei al Moldovei (1671-1674; 1675-1686), egumen la Mănăstirea Bisericani din județul Neamț și fost episcop de Huși (1682-1686), meșter tipograf la Iași și la București, a ctitorit prima tiparniță de la Episcopia Buzăului, ostenind pentru publicarea a numeroase lucrări de cult și de învățătură, ce dovedesc calitățile sale cărturărești și artistice.

DAMASCHIN DASCĂLUL (3 octombrie 1702 - înainte de 22 februarie 1708), dâmbovițean din Voinești, dascăl de slavonie la București, a continuat activitatea cărturărească și tipografică a predecesorului său, trecând apoi în scaunul episcopal al Râmnicului (1708-1725).