Începutul celui de-al doilea război mondial

Europa nu a intrat în război la 1 septembrie 1939.Unii istorici vorbesc despre un „război de treizeci de ani” , din 1914 până în 1945,cu Primul Război Mondial drept ,,catastrofa inițială”. Alții ,,susțin că războiul cel lung” , care a început odată cu lovitura de stat bolșevică din 1917, a continuat sub forma unui ,,război civil european” până in 1945 sau chiar până la căderea comunismului,în 1989.Însă istoria nu e niciodată exactă.Sir Michael Howard susține convingător că asaltul lui Hitler din Vest ,din 1940,impotriva Franței și Angliei,a fost,din multe puncte de vedere , o prelungire a Primului Război Mondial.Gerhard Weinberg insistă,de asemenea,că războiul care a început odată cu invadarea Poloniei în 1939 a fost începutul misiunii lui Hitler de a obține Lebensraum (spațiu vital) în Est,care era obiectivul său cheie.Acest lucru este adevărat ,însă revoluțiile și războaiele civile dintre 1917 și 1939 complică acest tipar.La primele ore ale dimineții de 1 septembrie 1939,forțele germane sunt gata să treacă granița poloneză.Pentru toți,cu excepția veteranilor din Primul Război Mondial,aceea avea să fie prima lor experiență de luptă.La ora 4:45,primele obuze sunt trase de pe mare,de lângă Gdansk.Vasul Schleswig-Holstein,un veteran al bătăliei Jutlandei din 1916,avansase pe poziție în întunecimea dinaintea zorilor,în largul coastei peninsulei Westerplatte.Deschide focul asupra fortăreței poloneze cu armamentul său principal de 280 mm.O companie de asalt a Kriegsmarine ,ascunsă până atunci la bordul Schleswig-Holstein,atacă plaja,însă soldații sunt fortați să dea înapoi într-o luptă sângeroasă.În orașul Gdansk,voluntarii polonezi se grăbesc să apere poșta central din Haveliusplatz,însă nu au nicio șansă împotriva forțelor de asalt,soldaților SS și trupelor naziste.Aproape toți supraviețuitorii polonezi sunt executați după bătălie. La 1 septembrie,doar aproximativ o treime din soldații din linia întâi ai Poloniei erau pe poziții.

Participarea românească la operațiile întreprinse de germani pentru cucerirea Crimeii a fost la început mai redusă:Divizia 1 Vânători de Munte (general Mihail Lascăr și mai târziu,general Constantin Vasiliu-Rășcanu) din Corpul de Munte al generalului Gh.Avramescu și Brigada&Cavalerie (general Corneliu Teodorini).În cursul iernii s-a mai adăugat și Divizia 4 Vânători de Munte ( general Gh.Manoliu),precum și ,spre primăvară,încă trei divizii de infanterie:10 ( comandant generalul Octav Georgescu),18 ( general Radu Băldescu) și 19 ( comandant generalul Carol Schmidt),ridicând astfel numărul unităților române la șase,la care trebuie adăugat detașamentul autopurtat Radu Korne,care a luat parte de la început,dând concurs germanilor la atacul istmului Perekop,el era alcătuit din gruparea la un loc a batalioanelor autopurtate ale celor trei brigăzi de cavalerie ale Armatei 3 Române.Armata 11 germană a început atacul împotriva puternic-întăritului istm Perekop la 19 octombrie;la această acțiune au luat parte și formațiuni românești;câteva divizioane de artilerie grea și Detașamentul autopurtat Korne.După lupte grele,istmul a fost forțat la 28 octombrie și germanii au înaintat până la istoricul ,,val tătăresc”,întărit formidabil de ruși cu forțele evacuate de la Odessa;dupa cucerirea ultimelor rezistențe,Armata 11 germana a început înaintarea spre inima Crimeii,într-o trecere de viteză cu trupele sovietice ce se retrăgeau.

Controverse și lupte pe chestiuni militare

Trimiterea masivă de trupe românești în Rusia Meridională cu cât războiul se întețea,iar frontul de luptă se depărta spre est nu putea scăpa vigilenței oamenilor politici și patrioților luminați care priveau cu îngrijorare perspectiva continuării și extinderii acțiunii noastre militare în adâncimea teritoriului sovietic.Cu toată suprimarea vieții politice prin desființarea partidelor,serioase demersuri s-au făcut pe lângă Conducător de către șefii partidelor mari,care erau ținuți departe de problemele statului prin regimul de dictatură.Printr-un memoriu,semnat de Iuliu Maniu și de Dinu Brătianu,se atrăgea atenția Mareșalului asupra faptului că trimitereade noi trupe pe Frontul de Est ne va pune în situația de inferioritate față de unguri,tocmai când aceștia dau dovadă de spirit agresiv și concentrează trupe la frontiera României.România s-a angajat într-un război care se poartă mult departe de hotarul revendicărilor noastre.Soarta războiului nu depinde de sforțările României,destul de considerabile,ci de-ale Germaniei;dacă aceasta va fi învinsă și pacea dictată de Puterile Aliate.

În iunie 1940, ca urmare a ultimatumului dat de Uniunea Sovietică, România a fost nevoită să evacueze și să cedeze, fără luptă, Basarabia și Bucovina de Nord. Pe lângă aceste teritorii, a mai fost răpit și Ținutul Herța, care nu făcea parte nici din Bucovina, nici din Basarabia, și nu fusese revendicat de URSS. Evacuarea armatei și administrației române a fost însoțită de acțiuni antiromânești ale sovieticilor. Două treimi din Basarabia au fost alipite unei mici republici sovietice autonome pre-existente, formând Republica Sovietica Socialistă Românească, restul fiind anexate Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Ocupația sovietică a desfășurat o campanie de distrugere a ființei naționale românești prin deportări în masa. Instalat la 4 iulie 1940 în speranța de a câștiga bunăvoința Germaniei hitleriste, guvernul Ioan Gigurtu a introdus o legislație antisemită după modelul german, potrivit cu ideologia de extremă dreapta care îl călăuzea. El însă nu a reușit să obțină sprijinul Germaniei, deoarece aceasta îi sprijinea pe cei care pierduseră Primul Război Mondial și care solicitau din ce în ce mai virulent revizuirea granițelor. Astfel că, la 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, puterile Axei au forțat România să cedeze Ungariei jumătate din Transilvania. Zona respectivă a fost cunoscută de atunci drept „Transilvania de Nord”, pentru a fi deosebită de „Transilvania de Sud”, care a rămas sub guvernarea românească. Pe 7 septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, „Cadrilaterul” (partea sudică a Dobrogei) a fost cedată Bulgariei.