Integrarea Dobrogei la Statul Român - Prim Pas pe Calea Desăvârșirii Unității Național - Statale Românești

Înfăptuirea unirii Moldovei cu Muntenia în anul 1859 a reprezentat un prim pas în direcţia împlinirii visului de veacuri al poporului român , visul ca toţi românii să trăiască laolaltă într-un singur stat , sub o singură conducere .

Ca urmare , unirea Moldovei cu Muntenia şi formarea statului naţional modern a ridicat pe o treaptă superioară lupta de eliberare a românilor aflaţi sub stăpânire străină , iar ideea ca noul stat creat să devină independent şi suveran a canalizat toate energiile viitoare ale noului stat pe această direcţie . Întreaga evoluţie a noului stat de mai târziu a pus în evidenţă caracterul incompatibil şi anacronismul suzeranităţii turceşti şi , treptat , al protectoratului puterilor europene asupra teritoriilor româneşti . Atunci când în Turcia mişcarea revoluţionară se amplifică – deceniul VIII - pentru români apare şansa de a scăpa de suzeranitatea turcească , şansă pe care românii o aşteptaseră sute de ani , căreia îi închinaseră multe speranţe şi suferinţe .

Mişcări cu caracter revoluţionar ce urmăreau sprijinirea românilor din Principate s-au desfăşurat aproape necontenit dar merită a fi evidenţiate măcar o parte din acestea :

• Încă din 1850 Ion Ionescu de la Brad constată că românii din Dobrogea nu au predat armele cum le ceruseră autorităţile otomane ci le ţineau ascunse pentru a le fi de folos în caz că se vor ivi situaţii favorabile cauzei urmărite .

• Pe tot parcursul războiului Crimeii dobrogenii au furnizat autorităţilor militare şi civile româneşti informaţii cu privire la trupele şi fortificaţiile turceşti din Dobrogea .

• După tratatul de la Paris din 1856 contactul Dobrogei cu Principatele s-a intensificat pe toată întinderea Dunării sub aspect cultural , politic şi naţional .

Mişcarea de eliberare naţională a popoarelor din peninsula Balcanică s-a intensificat după izbucnirea în 1875 a răscoalei populare antiotomane din Bosnia şi Herţegovina , ea cunoscând şi răscoala bulgarilor – pregătită de un comitet revoluţionar pe teritoriul românesc şi cu sprijin românesc – care a fost reprimată în mod sângeros de către autorităţile turceşti în aprilie 1876 .

Ecoul acestor răscoale s-a resimţit în Dobrogea printr-o sporire a încordării generale şi o înăsprire a atitudinii autorităţilor turceşti faţă de populaţia românească – cu toate că toţi erau proclamaţi ca „ cetăţeni otomani ” potrivit Constituţiei din 1876 .

Acţiunile militare de pe teritoriul Dobrogei în anii 1877-1878

Fiind convinşi de sprijinul pe care românii îl acordau luptei bulgarilor şi beneficiind de numeroase informaţii despre starea de spirit ce domnea în România , turcii aduc la sfârşitul anului 1876 noi trupe în Dobrogea , trupe aflate sub conducerea lui Ali Riza paşa - comandantul şef al garnizoanelor din întreaga provincie cu scopul de a întări apărarea provinciei . Acestea se stabilesc la Tulcea , Măcin , Isaccea , Babadag şi Hârşova pe frontiera cu România unde întreprind ample lucrări de fortificaţii . În aceste condiţii în care România deşi îşi proclamase neutralitatea faţă de evenimentele din Balcani dar nu primise nici o garanţie de la Marile Puteri europene , se vedea pusă în situaţia ca acţiunile militare ruso - turce să aibă loc pe teritoriul său . În aceste condiţii primejdia putea fi înlăturată numai printr-o alianţă cu Rusia , alianţă care îi putea asigura şi drumul către independenţa de stat mult râvnită .

Ca urmare au loc tratative secrete cu Rusia la Livadia , în Crimeea , continuate apoi la Bucureşti şi finalizate prin semnarea la 4 aprilie 1877 a Convenţiei româno-ruse . Aceasta permitea trecerea armatei ruse pe teritoriul României spre Balcani , în timp ce Rusia se obliga să respecte „ drepturile politice ale statului român , astfel cum rezultă din legile interioare şi tratatele existente , precum şi a menţine şi apăra integritatea actuală a României ”.

După semnarea Convenţiei şi , după trecerea frontierei la 11 aprilie , primele poziţii ocupate de armata rusă au fost cele de la Brăila , Galaţi şi Reni . La 22 aprilie / 4 mai 1877 au fost trase primele proiectile asupra Brăilei de pe un vas turcesc , urmând un duel de artilerie angajat între un monitor turcesc şi o baterie rusească aşezată în apropiere de Isaccea . În acelaşi timp are loc şi o ripostă energică din partea bateriilor româneşti ca urmare a bombardării de către turci a porturilor şi oraşelor romţneşti de malul stâng al Dunării .