Istoria Românilor

Trasaturile economiei României la începutul celui de-al doilea razboi mondial

Economia în anii 1939-1940 (septembrie)

Trasatura fundamentala a evolutiei economiei României în acesti ani a constat în influenta determinanta a factorilor politici externi asupra sa. Aceasta evolutie a dus, în cele din urma la intrarea României pe plan economic în orbita Germaniei. O asemenea situatie, deosebit de nefasta pentru destinele tarii nu a fost decît rodul unei lungi perioade de tensiune si amenintari, presiuni si ultimatumuri, venite din partea Germaniei, sau a celor manevrati de ea cum a fost Ungaria horthista.

Industria.

În conditiile cînd obiectivul prioritar al tarii a fost întarirea capacitatii sale de aparare, industria a devenit un element important al economiei. Masurile adoptate pentru intensificarea efortului industrial au pastrat caracterul unei legislatii stimulative, mai ales sub raportul stimularii investitiilor particulare. Trasatura esentiala a legislatiei industriale a fost cresterea rolului si interventiei statului. Pe aceasta linie s-au adoptat masuri menite a ceea un cadru organizatoric mai propice pentru concentrarea si mobilizarea tuturor resurselor industriale. Astfel, în cursul anului 1939 a fost creat Consiliul superior economic. Principalele sale atributii erau: redactarea si adoptarea de planuri si programe economice, avizarea diferitelor proiecte de legi economice. În acelasi an s-a realizat si o modificare a legii cartelurilor, care consta în obligativitatea tuturor întreprinderilor pe ramuri de productie. Avînd în vedere importanta industriei de armament, în noiembrie 1939 s-a adoptat legea privind regimul juridic al fabricilor de armament. În industria petroliera s-a creat în ianuarie 1940 Comisariatul general al petrolului.

Ca urmare a conditiilor generale un impuls deosebit capata sectoarele industriale legate de înzestrarea armatei, în primul rînd, industria metalurgica, precum si industria textila, pielariei si chiar alimentara.

În schimb, cererea de echipamente industriale, mijloace de productie, cu exceptia celor necesare industriilor legate de armata, a scazut. Datorita situatiei internationale posibilitatea aprovizionarii cu o serie de materii prime solicitate de industria româneasca s-a redus foarte mult. Din septembrie 1939 situatia a devenit si mai critica. Guvernul ia o serie de masuri menite a rezolva cel putin partial aceasta problema. Astfel, se aduc unele modificari în regimul comertului exterior, în sensul liberalizarii utilizarii devizelor obtinute prin export, cu conditia sa se utilizeze la procurarea de materii prime. Este vorba în primul rînd de procurarea de materii prime din tarile cu devize libere. În acelasi timp s-au facut eforturi si pentru cresterea productiei proprii în extractia de minereuri feroase si neferoase. Numai pentru industria pielariei se va reusi sa se asigure aprovizionarea din tara cu piei crude.

În ceea ce priveste industria extractiva a petrolului scaderea productiei, începuta înca din 1936, a continuat. Chiar dupa izbucnirea razboiului s-a înregistrat o crestere a preturilor de petrol pe piata mondiala, ea nu a determinat si o marire a productiei.

Un element caracteristic al acestor ani au devenit încercarile, venite din partea Germaniei de a patrunde în industria româneasca. Obiectivele sale principale au fost industria metalurgica si industria petroliera. În industria petroliera era evident ca patrunderea sa a urmarit sa-i asigure un anumit control în vederea asigurarii unor livrari cît mai mari si mai regulate de petrol si derivatele sale. Penetratia germana în industria metalurgica a urmarit limitarea pîna la anulare a acestei ramuri pentru a controla piata româneasca de armament, pentru a mari gradul de dependenta fata de Germania.

În acesti ani însa posibilitatile de actiune ale Germaniei au fost limitate, mai ales ca trebuiau utilizate instrumente economice normale, din care achizitionarea de actiuni la societatile românesti era principalul mijloc. Atît timp cît conditiile internationale au permis, încercarile germane în acest sens au dus la un permanent esec.

În martie 1939 însa, ocuparea Cehoslovaciei a facut ca Germania sa puna mîna pe pachete de actiuni apartinînd unor societati cehoslovace (Skoda, Zbrojovka), asupra unor societati românesti. Utilizînd contradictiile dintre industriasul N. Malaxa, sprijinit de palat si M. Ausnit, reprezentant al capitalului occidental, soldat cu îndepartarea ultimului, germanii si-au consolidat prezenta la Resita, desi nu detineau decît 9% din actiuni.

În industria petrolului însa rezultatele nu au fost nici pe departe tot atît de încurajatoare pentru ei. Opozitia marilor societati cu capital occidental si a statului român au facut ca în acesti ani obiectivul Germaniei sa nu fie atins.

Înfrîngerea Frantei a creat baze noi pentru presiunile Germaniei. Guvernul adopta în iulie 1940 decretul-lege prin care se interzice orice transfer de titluri fara autorizatia statului. Desi hitleristii îsi întaresc presiune pentru a forta guvernul sa etatizeze societatile cu capital occidental, chiar pe fondul situatiei dramatice din vara anului 1940, guvernul român nu accepta.