Izolarea României în cel de-al II-lea război mondial

INTRODUCERE:

Fără îndoiala, Cel de-al Doilea Razboi Mondial a fost cel mai mare razboi din istorie, la el luând parte in total 61 de tări, cu polulaţia de 1.7 miliarde de locuitori reprezentând trei sferturi din populaţia Terrei, dar si cel mai sângeros, fiind estimat un numar de 55 de milioane de victime dintre care 30 de milioane de civili, aici neincluzând milioanele de evrei ucisi in urma Holocaustului. Finanţarea întregului război a atins suma de 1 trilion de dolari americani, dintre care numai Statele Unite cheltuind estimativ 341 miliarde.

România în perioada interbelică:

După Marea Unire de la 1 decembrie 1918, România a devenit una dintre marile ţări ale Europei, avînd o suprafaţă totala de 295.049 kmp, fiind a noua ţară ca suprafaţă a continentului si având aproximativ 18 milioane de locuitori.

In perioada interbelică, România a fost o ţara mediu dezvoltată, ramura de bază a economiei ramânând agricultura, însa industria era în ascensiune.Între 1934-1938, după criza mondială, economia ţării se afla intr-o ascensiune accelerată, datorată in special politicii protecţioniste şi a implicării statului în economie.

În plan politic, înca din 1918 s-a introdus votul universal pentru toţi cetăţenii de peste 21 de ani. Prin Constituţia din 1923 , România devine o monarhie constituţională, prerogativele regelui Ferdinand fiind diminuate.

Monarhia română trece însă printr-o criză în deceniul trei datorită renuntării la tron a lui Carol al II-lea în anul 1925. Astfel, este desemnat succesor fiul său Mihai care, minor fiind a necesitat constituirea unei regenţe care să conducă pâna la majoratul său. Regenţa şi-a întrat în atribuţiuni în anul 1927, când, regele Ferdinand moare. În 8 iunie 1930, principele Carol revine în ţara şi, cu acordul Guvernului devine rege al României. Carol al II-lea (1930-40) şi-a manifestat dorinţa de a instaura un regim personal, de autoritate, toate acţiunile, măsurile sale din acesta perioadă, în urma instaurării dictaturii personale erau subordonate acestui scop.

Marea Depresie Economică din 1929 creată de marile monopoluri a radicalizat mişcările politice atât în Europa, cât şi pe plan internaţional. Germania, Italia şi Spania au devenit state fasciste, iar URSS a devenit un stat comunist, care avea ca scop declarat răspândirea Revoluţiei Socialiste in întreaga lume. Marile capitaluri acaparează economia României, adâncirea discrepanţelor între bogaţi si săraci creând premisele ascensiunii mişcărilor politice radicale. Până în 1938, forma de guvernământ română şi-a păstrat forma, dacă nu şi substanţa, de monarhie constituţională liberală. Constituţia din 1923 i-a dat regelui posibilitatea de a dizolva parlamentul şi a organiza alegeri anticipate; în final, România a experimentat mai mult de 25 de guverne într-un deceniu.

Dictatura regală a lui Carol al II-lea a fost instaurată la 11 februarie 1938, prin instalarea unui guvern condus de patriarhul Miron Cristea. Constituţia a fost abrogată şi înlocuită cu una nouă intrată în vigoare la 27 februarie, prin care toate puterile erau concentrate în mâna regelui, iar parlamentul avea doar rolul de instituţie auxiliară legislativă. Printr-un decret lege au fost desfiinţate toate partidele politice şi s-a constituit un partid unic numit Frontul Renaşterii Naţionale. S-a format şi un consiliu de coroană, care avea însă un caracter consultativ. In acelaşi timp cu măsurile luate pentru instaurarea şi consolidarea dictaturii regale au fost arestaţi şi o serie de lideri legionari, care mai apoi, au fost executaţi din ordinul regelui la 30 noiembrie 1938. Printre cei 13 legionari asasinaţi s-a aflat şi şeful acestora Corneliu Zelea Codreanu .

O altă mişcare a regelui de a controla viaţa politică românească a fost crearea Partidului Naţiunii la 22 iunie 1940 în fruntea căruia s-a aşezat el însuşi. Criza regimului dictatorial carlist declanşată de Dictatul de la Viena prin care i-a fost răpită României partea de nord vest a Transilvaniei, s-a terminat cu abdicarea regelui la 6 septembrie 1940 .