Mănăstirea Sucevița

Mănăstirea Sucevița este localizată în județul Suceava, comuna Margina, satul Sucevița pe șoseaua Rădăuți-Câmpulung Moldovenesc, la 18 km S-V de orașul Rădăuți. „Hramul mănăstirii este Învierea Domnului ”. Între anii 1582-1584, familia boierească a Movileștilor ctitorea, pe locul unei vechi biserici de lemn, mănăstirea Sucevița, având de la început un program complex: mănăstire, cetate de refugiu și reședința mobiliară, lăcașul a fost înregistrat cu o biserică, „pe care istoricul de artă Paul Henry o considera testament al artei vechi moldovenești ”. Această ctitorie făurită de puternica familie boierească a Movileștilor a fost o construcție mai modestă, ctitor fiind Gheorghe Movilă, episcop de Rădăuți. În perioada de domnie a lui Petru Șchiopu (1582-1591), familia Movilă ajunge la o situație politică și economică deosebit de prosperă, „ceea ce a favorizat construirea unei mănăstiri impresionante, prima clădire fiind biserica ”. În timpul domniei lui Ieremia Movilă, între anii 1595-1596, s-a pictat interiorul și exteriorul bisericii. În 1831, chiliile vor fi distruse de un mare incendiu. Ele vor fi restaurate și transformate în 1860. Importante lucrări de restaurare, desfășurate în perioada 1954-1960, au redat ansamblului arhitectonic aspectul original. În 1996 au avut loc alte reparații, care au șters urmele lăsate de cutremurele din 1977 și 1986.

„Construcția mănăstirii este pe o fundație din bolovani și din piatră ”, cu ziduri înalte de peste 6 m, cu latura de 100 x 104 m lungime și grosime de aproape 3m, cu falnice turnuri. Suprafețele aspre, lipsite de orice pictură, profilele drepte și ascuțite, „îmbinarea de volume diferite la nivelele inegale, accentuează severa desfășurare a acestei incinte ”. Potrivit tradiției instituite, mănăstirea Sucevița reprezintă toate caracteristicile unui lăcaș de cult, mănăstire din secolul al XVI-lea: „plan triconic cu turlă pe naos, camera mormintelor, pronaos cu două travee și pridvor închis pe latura de Vest ”. Altarul (fig. 1) este luminat de o fereastră la Răsărit și câte una la Sud și Nord. Catapeteasma sculptată în lemn de tisă, în stil baroc-rococo se înalță până la boltă. „Naosul primește lumină de la cele trei ferestre de pe fiecare absidă ”.

Turnurile se diferențiază între ele, ca plan, structură și boltire. Masivul turn clopotniță (fig. 2), sprijinit de trei mari contraforți adăugați mai târziu, este de plan pătrat și are trei etape, după cum urmează: primele două cu boltiri de semicilindru, iar ultimul este așezat direct sub acoperiș. O scară săpată în grosimea zidului urcă până la camera în care se păstrează cele două clopote, păstrate din vremea ctitoriilor, acestea fiind decorate cu stema Moldovei. Celelalte turnuri sunt prismatice, de secțiune octogonală, dar diferite ca structură. Turnul de N-E, cu două etaje, are, la parter și la etajul al doilea câte o încăpere, iar la primul etaj, o cameră cu trei ziduri drepte și un al patrulea curb. Turnul de S-E este cu cinci nivele, este octogonal în interior, dar și în exterior, iar cel de S-V este reprezentat tot octogonal, fiind mai scurt.

Situat în centrul laturii de N, turnul pe sub care se face accesul în mănăstire este pe plan pătrat și prezintă două etaje. Primul etaj adăpostește un paraclis de plan dreptunghiular, boltit cu o calotă sferică și cu absida altarului săpată în grosimea zidului. Etajul superior, accesibil printr-o scară săpată în zid, cuprinde o singură încăpere, de dimensiuni mai mari. Până la înălțimea boltirii culoarului pe unde se face accesul în mănăstire, fațada dinspre N a turnului este încadrată la N-E și N-V de doi masivi contraforți adăugați și ei ulterior.

„Sculptată în piatră, o frumoasă stemă a Moldovei străjuiește intrarea în culoarul boltit semicilindric ”. Camera mormintelor este luminată de câte o fereastră de dimensiuni mai mici. Deasupra camerei se află tainița destinată în trecut păstrării obiectelor valoroase. În gropniță sunt înmormântați voievozii Ieremia și Simion Movilă. „Lespezile mormintelor reprezintă valori artistice ale sculpturii medievale românești ”. Lespedea lui Ieremia Movilă (1606) din camera mormintelor de la Sucevița, cu motivele vegetal-florale, susțin o clasică stemă a țării, având sub ea, armele familiei Movieștilor. Pronaosul este luminat de două ferestre mari, așezate în zidul din Sud și alte două în partea nordică. „În pronaos sunt înmormântați membrii familiei Movilă ”. „Intrările în nord și sud sunt susținute de coloane hexagonale, destul de subțiri, încât să nu concureze aeratele deschiderii ”.