Marea criză distruge economia mondială

Marea Criza distruge economia mondiala

(1929-1933)

La finele primului razboi mondial parea ca economia mondiala si-a revenit si a intrat intr-o perioada de crestere. SUA devin creditoarele statelor europene. Avantul s-a sfarsit printr-o noua criza economica, in 1929. Mizeria provocata de aceasta a condus la ascensiunea extremelor in Europa: fascismul si comunismul.

PROTESTE "LA INALTIME". Unul dintre cele mai spectaculoase si dramatice efecte ale crizei economice mondiale a fost somajul. Grevele muncitorilor din intreaga lume erau la ordinea zilei

In 1918 a luat sfarsit primul razboi mondial. Intreaga lume se bucura de eveniment, sperandu-se revenirea la "vremurile bune" de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Parea ca, o data razboiul sfarsit, nimic nu va mai putea rupe pacea care tocmai se instaura. Oameni din toate tarile priveau acum cu incredere in viitor, incercand sa uite masacrele din trecut.

URMARILE RAZBOIULUI

Razboiul nu a fost uitat de oameni. Amintirile luptelor erau inca vii si au marcat intreaga generatie a acelei perioade. Insa razboiul nu a lasat urme numai in memorie, ci si in alte domenii. Economia tuturor combatantilor a fost afectata intr-o masura mai mare sau mai mica. Mai mult, in conditiile in care de la sfarsitul secolului al XIX-lea economiile diverselor zone geografice erau conectate prin intermediul schimburilor comerciale, disfunctionalitatile in economiile statelor care participasera la razboi au provocat probleme chiar si in zonele neatinse de lupte.

O prima serie de crize economice a izbucnit la finele conflagratiei. A fost o perioada in care statele s-au straduit sa isi reorganizeze economiile, pentru a trece de la o productie destinata in general razboiului la una de pace. In zonele afectate direct de lupte, procesul de reconstructie a infrastructurii a amplificat costurile redresarii.

ASCENSIUNEA AMERICII

Inceputul anilor 20 marcheaza si ascensiunea SUA ca putere economica la nivel mondial. Ele au fost mai putin afectate de razboiul purtat in special in Europa. Mai mult, au devenit creditoarele marilor puteri din Europa, in special Marea Britanie si Franta. In cativa ani, SUA dominau din punct de vedere economic lumea.

Si ele au fost afectate la finele razboiului, dar intr-o masura mai mica decat restul statelor. Dupa o scurta, dar grava criza economica, in 1920-1921, economia SUA se va relansa rapid. Incepand din 1922, cresterea economica era continua, fiind amplificata de mai multi factori: existenta capitalurilor masive, procesul de concentrare a intreprinderilor in trusturi, cresterea eficientei muncii in urma procesului de standardizare a productiei si dezvoltarii tehnologiei.

Europa cunoaste si ea o perioada de redresare, desi avantul SUA este net superior. Parea totusi ca, in mare, economia merge intr-o directie ascendenta. Chiar si Germania s-a bucurat de reesalonarea sumelor pe care trebuia sa le plateasca in contul datoriei de razboi. Mai mult, din 1924 intra intr-o perioada de crestere economica, sustinuta de imprumuturile americane.

DECLINUL SI CADEREA

Boom-ul economic nu a durat foarte mult. Cresterea productiei era pur si simplu mai mare decat cresterea cererii. Mai mult, specula devenise un mod rapid de imbogatire. Se cumparau actiuni pe credit, care erau revandute la o valoare mai mare unor cumparatori doritori doar sa le revanda mai departe pentru profit.

Mai mult, agricultorii au de suferit chiar si in perioada cresterii economice. Pretul produselor agricole era mic, in vreme ce acela al masinilor agricole crestea. Ei reprezinta o masa de cumparatori (1/3 din populatia activa) aproape exclusa de pe piata.

Fragilitatea uei astfel de economii este evidenta. Totul a devenit un fel de joc piramidal, iar unii detinatori de actiuni au inteles asta si au inceput sa vanda. Vanzarea unor stocuri mari de actiuni atrage dupa sine scaderea preturilor si panica, fapt care are ca rezultat amplificarea vanzarilor. Este un cerc vicios care va atinge momentul culminant la 24 octombrie 1924, o data cu caderea Bursei de pe Wall Street, New York. Multe intreprinderi au dat faliment si multi oameni au pierdut sume mari de bani (peste 6% din americani detineau actiuni). Aceasta a dus la scaderea puterii de cumparare si la criza de supraproductie.