Misterioasa Credință a geto-dacilor

Pentru cultura poporului român religia constituie un element foarte important. Ea îşi are rădăcinile încă de la strămoşii noştri din antichitate. Religia geto-dacilor a fost discutată nu o singură dată. Credinţa diferenţiază o comunitate de alta prin diferite elemente. Ea pătrunde în toate sferele vieţii umane. Cu ajutorul credinţei oamenii îşi formează un anumit mod de viaţă şi se conduc după el.

Spiritualitatea omenirii este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Cu toate că omul avea un înalt nivel de gîndire abstractă, el nu putea să-şi explice fenomele naturii. Toate fenomenele naturii omul le-a atribuit unei forţe supreme. Fiecare populaţie în antichitate îşi avea propria sa divinitate. Se ştie că civilizaţiile antice aveau mai mulţi zei cărora li se închinau. De asemenea şi geto-dacii aveau mai mulţi zei, însă zeul lor suprem era Zalmoxis. Acest subeict a încîntat nu numai odată istoricii, dar şi i-au pus în mare încurcătură în lipsa documentelor şi izvoarelor necesare pentru studiu.

Am ales această temă fiindcă mi s-a părut destul de interesantă şi care este aproape sufletului meu. Actualitatea temei este că se va încerca să se facă o analiză a lucrărilor de mare valoare: Dacii, H.Daicoviciu????, Getica, V.Pîrvan???, Istoria României, Academia Românilor????, Istorii de Herodot, Mircea Eliade „De la Zalmoxis la Genghis-Han” Lucrarea de faţă se bazează pe datele oferite de autorii menţionaţi mai sus. Obiectivul acestei lucrări e să elaborez o sinteză despre religia geto-dacilor. Lucrarea e organizată într-un capitol unde sunt aduse diferite argumente despre misterul credinţei geto-dacilor. Desigur nu lipseşte o introducere şi o concluzie. Religia geto-dacilor este o temă destul de vastă şi se poate vorbi despre monoteismul sau politeismul credinţei, despre sanctuare, despre zeul suprem Zalmoxis şi alte elemente.

Pînă la noi au ajuns puţine izvoare şi de aceea nu se poate spune cu siguranţă care a fost religia geto-dacilor. Pe baza aceea ce avem, totuşi se poate face un tablou despre credinţa geto-dacilor. Fiecare istoric îşi are propria sa părere despre religia geto-dacilor. Studiind diferite izvoare ei ajung la propriile concluzii. În această lucrare îmi propun ca obiectiv să analizez scrierile autorilor menţionaţi mai sus şi să ajungem la un numitor comun. Deci în următoarea parte a lucrării vor fi expuse ideile autorilor respectivi.

Despre religia geto-dacilor au vorbit autori antici ca Herodot, Strabo, Dio Chrystomos, Poseidonos, Pleistoros, Diodor din Sicilia, Lucian, Enea din Gaza, Agathias, Suidas. Prin intermediul lor s-au putut face nişte concluzii.

De ce un mister?

Primul autor antic care îi menţionează pe geto-daci a fost Herodot. De fapt, el este autorul care a fost cercetat de succesorii săi. De asemenea pe Herodot îl regăsim în fiecare operă istorică care documentează strămoşii noştri. De la el am aflat că se cred nemuritori geţii: ei cred că nu mor şi ca acel care dispare din lumea noastră se duce la zeul Zalmoxis. Unii din ei îi mai spun şi Gebeleizis (v.Anexa 1 textul original). Despre nemurire s-a vorbit mult în antichitate. Anume acest aspect i-a atras pe greci. Fiecare dintre geţi spera că după moarte se va duce într-un loc special şi va trăi acolo pentru totdeauna foarte bine. Această nemurire îi încuraja pe geto-daci. Tot de la Herodot aflăm că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci

Din numeroşii autori ce au abordat această temă eu am ales doar pe unii(v. introducerea). Aceşti autori, ca de fapt şi alţii, în scrierile lor se poate observa subiectivismul. Desigur ele sunt opere ştiinţifice, dar fiecare autor îşi spune punctul său de vedere, are traducerea diferită faţă de altele şi aşa mai departe. Aceasta o confirmă şi H.Daicoviciu: Într-un cuvînt, au fost formulate numeroase teorii şi ipoteze, în care informaţiile lui Herodot ocupau, prea adesea, un loc secundar; locul de frunte îl ţineau concepţiile subiective ale autorilor moderni! Cu toate acestea voi încerca să arăt subiectivismul.