Moldova în Timpul lui Stefan cel Mare

Caracteristica generala a domniei. Domnia lui Stefan cel Mare (1457-1504) a fost perioada cea mai glorioasa din istoria medievala a românilor, punctul culminant al luptei lor pentru independenta si afirmare în contextul civilizatiei europene în secolul al XV-iea. Reusind sa instaureze în tara un echilibru social, marele domnitor a pus capat luptelor dintre fractiunile boieresti si a creat o baza sociala pentru consolidarea puterii domnesti, care întrunea boierimea dregatoare, slujitorii (curtenn, vitejii etc.), taranii chemati la oaste, orasenii.

în politica sa externa Stefan Voda a demonstrat înalte calitati de diplomat, evitând sa aiba concomitent doi inamici puternici. Aceasta i-a permis sa pastreze independenta tarii, alternând relatiile pasnice cu conflictele militare cu puternicile state vecine, aflate în ascensiune - Ungaria, Polonia si Imperiul otoman. Când relatiile cu aceste tari aduceau la razboaie, Stefan a stiut sa utilizeze pe deplin metode specifice de lupta (pusteirea teritoriului în calea dusmanului, hartuirea în continuu pe masura înaintarii lui în interiorul tarii, folosirea cu iscusinta a avantajului reliefului etc.), care minimalizau superioritatea numerica a inamicului. Disproportia sau asimetria dintre fortele moldovene si dusmane nu numai ca nu asigura victoria invadatorilor, ci dimpotriva, darorita iscusintei domnitorului se termina aproape întotdeauna cu înfrângerea lor.

Victoriile repurtate de domnitor au permis Moldovei sa devina un factor politic si militar de un prestigiu extern incontestabil. Pilda de vitejie, întelepciune, profunda credinta a marelui domnitor a ramas întruchipata în folclor, în opere scrise si de arta.

Lunga domnie a lui Stefan cel Mare cunoaste câteva etape. Prima etapa: 1457-1473 - corespunde consolidarii domniei în plan intern si extern prin impunerea independentei tarii în relatiile cu Polonia si Ungaria; a doua etapa: 1473-1486 -perioada marilor confruntari cu Imperiul otoman; si a treia etapa: 1486-1904 - noua orientare a Moldovei (dupa "rascumpararea pacii" cu turcii prin plata tributului), spre un sistem de aliante (în primul rând cu Ungaria), menit sa contracareze tendintele de dominatie ale Poloniei asupra statului moldovenesc si sa bareze expansiunea otomana în Europa.

Politica interna. Stefan cel Mare, fiul lui Bogdan al Il-lea (1449-1451) si al Mariei (sau Oltea), fiica de boier din neamul Basarabilor, nepotul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), vine la domnie în primavara anului 1457 fiind sustinut de un corp de oaste, pus la dispozitia lui de Vlad Tepes. Reuseste sa-i înlature de la domnie pe Petru Aron si este uns ca domn "la locul ce se cheama Direptate" pe Siret, la 14 aprilie 1457 în prezenta Mitroplitului, boierilor si ostenilor.

Politica interna a noului domn s-a deosebit de la bun început de cea a predecesorilor sai, prin faptul ca el a chemat la colaborare boierii din anturajul fostului domn, înzestrându-i cu proprietati funciare si acordându-le înalte dregatorii. Boierii care urmase pe domnul pribeag Petru Aron în Polonia s-au întors în tara. O alta masura întreprinsa de domn a fost întarirea institutiilor centrale ale statului: Sfatul domnesc, administratia locala, oastea si sistemul de aparare a tarii.

în Sfatul domnesc Stefan a numit numai boieri cu dregatorii, înlaturând pe cei care erau inclusi în acest organ numai în calitate de mari detinatori de domenii; Sfatul

a fost micsorat de la 30 la 16 membri, în fruntea cetatilor a numit pârcalabi din rândurile boierilor lui de încredere, a creat dregatoria portarului de Suceava, comandantul ostirii.

Domnitorul a refacut domeniul domnesc, cumparând sau confiscând de la boierii care se dovedeau tradatori proprietati funciare. Cu aceste mosii era înzestrata biserica si cei care se dovedeau credinciosi în lupta împotriva dusmanilor. Stefan ridica la rang de "viteji" osteni care se distingeau în lupta, acrodându-le proprietati

funciare si privilegii.

Domnul a acordat, de asemenea, privilegii oraselor, a aparat interesele negustorilor locali în tara si peste hotarele ei, a protejat caile comerciale internationale care treceau prin teritoriul Moldovei, aducându-i venituri considerabile.

O deosebita atentie a acordat Stefan organizarii militare a tarii. El a întarit "oastea cea mica" (10.000-15.000 ostasi), marind rolul garzii domnesti si a curtenilor în componenta ei, s-a preocupat de pregatirea "oastei mari a tarii