Nicolae Iorga - omul politic între 1910-1914

Activitatea politică a lui Nicolae Iorga

în perioada 1910-1914

Nicolae Iorga a fost fără îndoială cel mai mare istoric român. Dar istoricul nu s-a limitat la a scrie despre poporul său ci s-a implicat activ în viața politică a României. Pe lângă faptul că i-a adus sfârşitul, viaţa politică nu i-a adus atât de mare succes lui Nicolae Iorga. Cu toate acestea a cunoscut practic toate demnităţile politice de la şef de partid până la şef de cameră parlamentară, ministru şi prim-ministru. Nu a fost un om politic pe măsura faimei din viaţa ştiinţifică dar a reuşit şi aici lucruri memorabile. A militat pentru întregirea naţională, implicându-se apoi în punerea pe baze morale sănătoase a statului român unificat. A fost un adversar de calibru al extremismului de dreapta de tip legionar deşi a teoretizat la începuturi o astfel de doctrină. Faptul că a fost un adversar neîmpăcat al legionarilor i-a adus moartea. În lucrarea de față dorim să reliefăm principalele momente din cariera politică a lui Iorga în perioada 1910-1914. De asemeni vom încerca să analizăm și viziunea sa politică precum și raportul dintre el și partidul pe care l-a păstorit în perioada de referință.

Pentru început ne vom opri asupra unor aspecte din viața istoricului pe care le considerăm utile pentru realizarea acestei lucrări. Vom trece peste datele biografice și vom încerca să prezentăm pe Nicolae Iorga omul politic. Intrarea lui în viaţa politică a însemnat un moment de referinţă în activitatea parlamentară românească. Temperament vulcanic, minte sclipitoare, posesor al unui volum uriaş de cunoştinţe în toate domeniile, mare orator, Nicolae Iorga a rostit numerose discursuri de răsunet, cu puternic ecou în conştiinţa publică. Însă nu a fost un om de partid. De multe ori spunea că partidul îl încurcă, că îi impune obligații și sacrificii pe care el nu le poate accepta . Dar până să ajungă să fie încurcat de partid să vedem cum a debutat tânărul Iorga pe scena politică. Istoricii au păreri împărțite în privința debutului carierei politice a savantului. Unii consider momentul 1899 ca fiind primul semn ca Iorga este interest de politică. Este vorba de publicarea unei serii de articole la editura L`Independence Roumaine. Alții consideră obținerea mandatului de deputat ca independent în 1907 ca fiind momentul de lansare pe scena politică a profesorului Iorga . Inițial nu a dorit să fie asociat cu nicio formațiune politică din țară, de aceea a publicat acele articole într-o revistă neutră. Ideologia sa politică în anul 1901 era bazată pe 4 puncte. El era anti partidism, pro țărănime, puțin xenofob dacă nu chiar antisemit și unionist . În 1907 deputatul Iorga s-a simțit dator să apere drepturile celor 5 milioane de revoltați și suprimați, nimeni alții decât țăranii români. Omul politic Iorga se ferea de anarhie și dorea un stat în care autoritatea legii să fie o realitate, iar cetățenii să fie egali în fața acesteia .

Odată cu formarea Partidului conservator democrat al lui Take Ionescu, Iorga și A.C. Cuza au publicat în paginile Neamului românesc, din 3 ianuarie 1908 Declarația de program naționalist- democrat . Era clar că cei doi nu voiau să piardă simpatizanți în favoarea lui Take Ionescu.

Iată-ne așadar în 1910 când începe de fapt perioada la care facem referire în această lucrare. Partidul lui Nicolae Iorga și A.C. Cuza s-a numit Partidul Naționalist Democrat și avea un program clar și ancorat în actualitate. Cei 2 lideri considerau că țăranii sunt cei care păstrează tradițiile și sunt majoritari, de aceea partidul lor li se adresează acestora . Iorga a fost cel care a ținut frâiele partidului în cei 4 ani la care facem referire noi. Partidul său avea stipulate în program împroprietărirea țăranilor, reforma învățământului, îndepărtarea străinilor din comerț și industrie, alcătuirea unui parlament corporativ și nu în ultimul rând crearea unei armate cu un număr dublu de soldați față de orice stat balcanic. Nu în ultimul rând se dorea revitalizarea industriei și comerțului românesc .

Iorga era cel care organiza întrunirile, coresponda cu autoritățile, primea cererile de adeziune și scria statutul partidului . Primul test pentru Iorga ca lider politic a fost în campania din 1911 când s-a lovit de o lipsă de fonduri. Și cum bani de la sponsori nu prea au venit proaspatul partid nu a obținut nici măcar un mandat la scrutinul din 1911. În 1912, în contextul Războiului balcanic, guvernul este schimbat și se organizează noi alegeri în urma cărora Nicolae Iorga a fost ales din nou deputat . Și în 1914 a obținut un mandat de deputat, mai mult a fost singurul parlamentar din opoziție care a făcut parte din Comisia de reforme.

În perioada 1910-1914 România a avut de rezolvat mai multe probleme atât interne cât și externe. De fiecare dată Nicolae Iorga și partidul său au fost fini observatori ai acestor probleme și au încercat să ofere soluții viabile. Întrebat ce reprezintă formaţiunea sa politică, savantul a răspuns: „Paltonul, pălăria şi bastonul meu sunt partidul”! PND reprezenta interesele unei părţi ale intelectualităţii cu convingeri democratice, precum şi a unor categorii ale micii burghezii rurale şi urbane. Un accent deosebit se punea pe culturalizarea maselor şi pe factorul moral, considerat de Nicolae Iorga ca decisiv pentru evoluţia României. În programul partidului erau înscrise deziderate ca exproprierea tuturor moşiilor mai mari de 100 de hectare, impozit progresiv pe venit, descentralizarea administrativă, lărgirea dreptului de vot şi asupra femeilor.