Prezentare de carte - Alexandru Emanoil Lahovary - Amintiri diplomatice

Lucrarea Amintiri diplomatice: Constantinopol (1902-1906). Viena (1906-1908) apărută la editura Institutului European în anul 2009 sub îngrijirea lui Adrian Stănescu și Laurențiu Vlad avându-l ca autor pe Alexandru Emanoil Lahovary, analizează activitatea unuia dintre cei mai longevivi diplomați din Vechiul Regat din cadrul celor două mari capitale europene anterior menționate. Însumând un număr de 220 de pagini având ca părți constitutive Introducerea, Nota asupra ediției și cele două misiuni diplomatice lucrarea întregește registrul amplei activități pe care Alexandru Lahovary a întreprins-o în cei 51 de ani de activitate. Astfel, în cele ce urmează vom încerca să prezentăm lucrarea menționată, evidențiind aspecte de ordin diplomatic și social fără să omitem însă prezentarea biografiei tânărului Lahovary, al cadrului familial și al studiilor urmate, elemente ce sunt decisive în conturarea trăsăturilor viitorului diplomat român.

Născut la 21 decembrie 1855 fiind fiul lui Manolache Emanoil Lahovary și al Olimpiei Lahovary a avut parte de o educație aleasă, plecat de mic la studii la Paris, fiind școlit în primă fază acasă de profesori particulari ca mai apoi să urmeze studiile din cadrul Liceului Bonaparte. A urmat cursurile Facultății de Drept a Universității din Paris obținând titulatura de doctor în științe juridice în anul 1880. Încă din perioada studiilor superioare acesta devenea atașat supranumerar al Agenției diplomatice de la Paris, un stagiu în timpul căruia tânărului diplomat se obișnuia cu responsabilitățile cancelariei urmând ca în anul 1877 acesta să ajungă Secretar de clasa a II-a al Legației României de la Paris. După acest moment, evoluția sa în cadrul aparatului diplomatic a fost destul de rapidă, având numeroase alte posturi precum șef al diviziunii Consulare și al Contenciosului în Administrația centrală a Ministerului Afacerilor Străine, Secretar clasa I la Sankt Petersburg, ajungând în anul 1889 Secretar General al Ministerului Afacerilor Străine . Studiile întreprinse integral în limba franceză, obișnuința de a călătorii mereu prin țări precum Prusia, Austria sau Anglia au contribuit la formarea sa intelectuală aspecte ce au avut o mare influență asupra viitoarei sale cariere.

Formarea educațională, profesională alături de succesul misiunii diplomatice din 1893 din Roma l-au recomandat pe tânărul diplomat pentru desemnarea sa în fruntea Legației României de la Constantinopol la 16 martie 1902. Numirea a survenit în urma problemelor de sănătate pe care Alexandru Ion Ghica-Brigadier le-a întâmpinat, probleme ce i-au adus decesul în martie 1902. Imediat după momentul depunerii jurământului de numire prin decret regal, Alexandru Emanoil Lahovary se afla în capitala Imperiului Otoman, având în sarcina sa problema aromânilor și necesitatea întreprinderii unor discuții ce să aibă ca rezultat stabilirea unui statut civil egal cu cel al celorlalți creștini din Imperiu.

Alexandru Emanoil Lahovary acordă o mare importanță detaliilor pe care le prezintă în diferite momente reprezentative, detalii ce întregesc tabloul general al activității sale. Astfel, în momentul înaintării scrisorilor de acreditare, acesta prezintă fiecare moment cu acuratețe „la capătul unui mare salon, se deschide ușa către un salon mai mic unde se afla Sultanul în picioare, în mică ținută de general fără galoane și fireturi purtând Marele Cordon al Stelei României (p. 4). Printre detaliile prezentate de către diplomat în momentul audienței cu sultanul se observă obiceiurile de la curtea imperială „ni s-au oferit băuturi răcoritoare, sirop de zmeură cu esență de trandafiri și o excelentă cafea, servită în zarfuri de argint împodobite cu diamante (p. 6)Bineînțeles, această retrospectivă atent prezentată poate fi datorată păstrări unor copii după rapoartele diplomatice trimise în țară sau după schimbul de scrisori cu diferiți demnitari.