Problema plagiatului în mediul academic românesc - Cazul Olivian Mastacan

Tema plagiatului a reușit, în cea de-a doua decadă a secolului XXI, să acapareze mediul jurnalistic românesc, deservind totodată și ca armă în cadrul jocurilor politice realizate de către persoane publice, televiziuni dar și de către publicații. De asemenea, plagiatul s-a acutizat și în mediul academic, unde acuzațiile privind însușirea unor idei fără a respecta principiile dreptului de autor, cunoaște o dezvoltare facilitată și de diversificarea mediului online, de apariția în format electronic a cărților dar și a programelor care au rolul de a regăsi similitudini în textele analizate. Conform Dicționarului de neologisme, a plagia definește acțiunea de „a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva și a le prezenta drept creații proprii, a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia, a comite un furt literar” .

În privința legislativă, Legea nr. 206/2004 stabilește normele de conduită, standardele de etică care trebuie respectate, iar o încălcare a acestora o reprezintă plagiatul .

La nivelul elevilor și studenților români situația este una incertă, plagiatul, la nivel liceal mai ales, dacă nu este încurajat, totuși este tratat ca un fenomen necesar în pregătirea intelectuală a tânărului. Fiind student la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași consider că primul an de studiu a fost marcat de nenumărate necunoscute, plagiatul fiind încă o dilemă pentru tănărul membru al lumii academice, și de cele mai multe ori acesta ajunge în situația de a fi incapabil să-și finalizeze „referatele” care i-au fost atribuite spre realizare și expus astfel să apeleze la plagiat. Printre cauzele care determină un astfel de comportament se află la bază învățământul liceal, unde elevului nu îi sunt expuse un bagaj minimal de cunoștiințe cu privire la redactarea unei lucrări, ci este supus acelorași comentarii și referate regăsite în cărți special concepute cu acest rol, dar mai ales pentru noua generație se apelează la plagiatul online, ambele situații având rolul de a limita cugetul tânărului.

În preîntâmpinarea unor astfel de situații când studentul este pasibil de plagiat, a fost realizat de către de Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) și Societatea Academică din România (SAR) un ghid de scriere academică pentru studenți, și în care sunt prezentate detaliat cele 4 tipuri de citare utilizate la nivel internațional dar și cel propus de Academia Română . Astfel, studentului îi este prezentată situația în care ideea sa se poate regăsi în multiple surse, însă este sfătuit să citeze acele surse chiar dacă nu a preluat ad litteram ci a trecut prin filtrul gândirii sale acele informații, pornind de la ideea de bază regăsită și la alți cercetători.

De asemenea și în cadrul universităților sunt prevăzute reglementări pe care studenții sunt obligați să le respecte, acestea fiind prevăzute de un Cod de Etică și aplicate prin intermediul unei Comisii de Etică. În art.22 alin. 1 din Codul de Etică și Deontologie Profesională al Universitații „Alexandru Ioan Cuza” din Iași stabilește că: „Este interzis și se sancționează plagiatul sub orice formă. Plagiatul semnifică însușirea integrală sau parțială de către o persoană a unei opere literare, științifice, a ideilor ce aparțin altei persoane și prezentarea acestora drept creație personală” .

Prezența plagiatului în mediul academic românesc nu este o noutate a secolului XXI, acesta fiind prezent și în secolul trecut, la Iași chiar începutul de secol fiind acaparat de Cazul de plagiat al profesorului A. C. Cuza care ar fi apelat la furtul literar în realizarea lucrarea „Despre poporație”, lucrare în baza căreia A. C. Cuza ar fi obținut postul universitar dar și recunoștința Academiei Române ce a decis premierea cercetării. Cei care au contestat originalitatea cercetării lui A. C. Cuza au fost un grup de evrei, printre care se numără și jurnalistul Constantin Graur, iar în cadrul presei românești a vremii, acuzele erau văzute drept o încercarea de defăimare a imaginii lui A. C. Cuza, cunoscut anti-semit al perioadei.