Raporturile Țării Romanești cu Ungaria

Evolutia Tarii Romanesti pe parcursul secolelor XIII-XVI a fost puternic influentata de Ungaria, stat care a incercat tot timpul sa-si extinda dominatia atat la sud de Carpati, cat si la est de Carpati.

In secolul al XIII-lea, maghiarii au creat la sud de Carpati o marca de granita – Banatul de Severin, pe teritoriul Tarii Severinului. Aceasta marca a fost atestata in Diploma cavalerilor ioaniti din anul 1247. Aceasta marca de granita era formata pentru a stavili atacurile navalitarilor. Primul conflict al romanilor de la sud de cArpati a fost cel al lui Litovoi. Acesta, in perioada 1272-1275 refuza actul vasalic fata de regalitatea maghaiara , opunandu-se cu forta armelor. In anul 1277 are loc o lupta. In aceasta lupta, ungurii l-au trimis pe Georgius, care l-a ucis pe Litovoi. Fratele voievodului, Barbat, a fost luat prizonier, care s-a eliberat insa dupa o rascumparare. Aceasta rascumparare constituia nu o suma mica de bani, ceea ce semnifica puterea economica pe care o reprezenta voievodatul.

In secolul urmator, in anul 1330, regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, impreuna cu nobilii sai, porneste razboi impotriva Tarii Romanesti. Cauza conflictului a reprezentat-o ocuparea de catre Basarab(1310?-1352) a Banatului de Severin. Acesta incearca sa desavarseasca unitatea statului prin unirea cu Banatul de Severin, refuza sa recunoasca suzeranitatea maghiara, iar prin politica dusa de el a modificat raportul de forte din zona. Campania intreprinsa de Carol Robert de Anjou este descrisa in Cronica pistatatde la Viena. Batalia a avut loc intre 9 si 12 noiembrie 1330, ostile maghiare fiind infrante la Posada. Victoria de la Posada a reprezentat castigarea independentei si incheierea procesului de formare a statului. Raporturile cu Ungaria sunt continuate de urmasii lui Basarb I, Nicolae Alexandru si Vladislav Vlaicu, cel din urma primind in anul 1366 feudele Fagaras, Amlas si Severin.

In a doua jumatate secolului al XIV-lea, Mircea cel Batran (1386-1418), ducea o politica defensiva, si a incercat sa realizeze numeroase aliante. Astfel, in anul 1395, Mircea incheiea la Brasov o alianta in conditii de egalitate cu Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, impotriva turcilor. In anul 1396, Mircea cel Batran participa la Cruciada antiotomana de la Nicopole, alaturi de osti maghiare, si cavaleri occidentali. Dar cruciatii sunt infranti. Astfel, Mircea cel Batran, pe langa luptele cu turcii, a avut intense legaturi si cu Ungaria.

In a doua jumatate a secolului al XV-lea, Vlad Tepes (1448; 1456-1462; 1476) a venit la conducerea Tarii Romanesti. El a incercat sa realizeze o serie de aliante cu Matei Corvin, regele Ungariei. Relatiile dintre cei doi conducatori au fost variate. In anul 1462, Vlad Tepes a intreprins un atac fulger asupra taberei turcesti, care era in apropiere de Tragoviste. Acest atac a fost o reusita, dar in perioada ce a urmat, Vlad Tepes, tradat de unii boieri, care au trecut de partea lui Radu cel Frumos, a fost nevoit sa paraseasca tronul. El s-a retras in Transilvania, asteptand ajutor de la Matei Corvin. Acesta insa, influentatde boierii sasi, si nedorind o confruntare cu turcii, l-a inchis pe voievodul roman la Buda. In anul 1476, Vlad Tepes a fost eliberat la insistentele lui Stefan cel Mare; si-a recapatat tronul pentru doua luni. Dar a fost ucis de boierul Albu, in urma uneltirilor lui Laiota Basarab cu turcii si ale ungurilor.