Regimul Comunist

1. Regimul comunist in Romania

Primii ani de guvernare comunistă au fost marcaţi de numeroase schimbări de curs politic şi de valuri succesive de arestări, datorită luptelor dintre diferitele facţiuni aflate în lupta pentru putere. În acest timp, economia ţării era secătuită de societăţile mixte SovRom, care se bucurau de dreptul de a exporta mărfuri în URSS la preţurile impuse de la Moscova. În toate ministerele erau plasaţi „consilieri” sovietici, care erau subordonaţi direct Moscovei şi care aveau cu adevărat puterea de decizie. În această perioadă a început infiltrarea de informatori ai serviciilor de securitate la toate nivelurile şi în toate straturile sociale.

În 1948, s-a trecut la primele măsuri de „colectivizare” a agriculturii, care a devenit în scurtă vreme un proces marcat de violenţe şi abuzuri, de timp ce ţăranii înstăriţi (chiaburii) nu erau dornici să-şi predea în mod voluntar averea. Rezistenţa ţăranilor a fost înfrântă prin bătăi, arestări şi condamnări arbitrare sau prin deportare.

La data de 23 mai 1948 are loc ultima cedare teritorială în favoarea Uniunii Sovietice: Eduard Mezincescu, în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Străine al Republicii Populare Române, semnează un proces-verbal secret de predare - primire, împreună cu reprezentantul sovietic, N.P. Sutov, în urma căruia Republica Populară Română cedează Insula Şerpilor statului vecin de la Răsărit, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.

Pe 11 iunie 1948 s-a trecut la naţionalizarea tuturor întreprinderilor private mai importante din România.

La 17 iulie 1948, statul comunist român a denunţat Concordatul cu Vaticanul. Comuniştii români, după exemplul mentorului lor Stalin, au lichidat Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, proclamând unirea ei cu Biserica Ortodoxă Română.

În rândul conducerii de partid din acea perioadă îşi manifestau existenţa trei facţiuni importante, toate de factură stalinistă, diferanţiate mai mult prin istoriile personale şi prin prietenii personale decât prin diferenţe doctrinare:

- Facţiunea „moscovită”, (Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu şi alţii), care petrecuseră o bună parte a perioadei interbelice şi cea a războiului la Moscova;

- Facţiunea „comuniştilor din închisori”, (Gheorghe Gheorghiu-Dej şi alţi tovarăşi de detenţie), care fuseseră închişi în închisori şi lagăre în timpul războiului;

- Facţiunea „comuniştilor secretariatului”, a staliniştilor moderaţi (Lucreţiu Pătrăşcanu şi alţii), care se ascunseseră în România în timpul perioadei antonesciene şi care particiaseră la guvernele regale de după 23 august 1944.

Până în cele din urmă, cu sprijinul direct al lui Iosif Vissarionovici Stalin, şi se pare că în contextul general antisemit de la Kremlin (Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu erau evrei), Gheorghiu-Dej a câştigat lupta pentru putere în interiorul partidului. Pauker şi grupul său au fost excluşi de la putere în 1952. Pătrăşcanu, arestat încă din 1948, a fost judecat, condamnat la moarte şi executat in 1954. În total 192.000 de membri de partid au fost epuraţi în acea perioadă.

2. Etapele instaurării regimului politic comunist în România

- La 23 august 1944 mareşalul Ion Antonescu a fost înlăturat de la putere. Armata sovietică, intrată pe teritoriul României în iulie 1944, va susţine în perioada următoare P.C.R. în acţiunea sa de preluare a puterii politice.

- Septembrie 1944 - martie 1945: România este condusă de guverne având în frunte pe generalii Constantin Sănătescu şi respectiv Nicolae Rădescu, în care sunt incluşi şi reprezentanţi ai P.C.R.

- În urma înţelegerii sovieto-britanice de la Moscova (octombrie 1944), România intră în sfera de influenţă sovietică.

- 6 martie 1945: supus presiunilor Moscovei, regele Mihai este obligat să accepte formarea guvernului condus de dr. Petru Groza, aflat sub controlul total al P.C.R.

- Greva regală, manifestată prin refuzul regelui Mihai I de a sancţiona actele guvernului (1945-1946), s-a dovedit ineficientă, nefiind sprijinită efectiv pe plan extern de statele democratice.

- Noiembrie 1946: au fost organizate primele alegeri parlamentare postbelice care au avut scopul de a legitima prin vot puterea comunistă. Deşi au fost câştigate de partidele democratice de opoziţie, rezultatul a fost falsificat pentru ca P.C.R. să deţină controlul complet al Parlamentului şi guvernului.

- 1947: partidele politice democratice (P.N.L., P.N.Ţ.) au fost desfiinţate, liderii lor arestaţi şi condamnaţi la închisoare.

- 30 decembrie 1947: regele Mihai I a fost obligat să abdice. România a fost proclamată Republică Populară, procesul preluării puterii politice de către P.C.R. fiind încheiat.

- În această perioadă, în conducerea P.C.R. s-au manifestat două grupuri: cel "naţional", care activase înainte de 1944 în ţară (Gh. Gheorghiu-Dej, Lucreţiu Pătrăşcanu) şi grupul "moscovit" format din cei care activaseră în URSS (Ana Pauker, Vasile Luca).

Regimul stalinist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965).

De la 30 decembrie 1947, România devine un stat totalitar, de tip stalinist. Regimul politic este bazat pe concentrarea puterii în mâna unui singur partid: Partidul Comunist Român (care între 1948 şi 1965, în urma fuziunii din 1948 cu Partidul Social-Democrat, a purtat numele de Partidul Muncitoresc Român). Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al partidului a fost primul dictator comunist român.

Politica internă

Statul a fost organizat prin Constituţiile de inspiraţie stalinistă din anii 1948 şi 1952. Potrivit acestora:

- monopolul puterii aparţinea partidului unic;

- principalul organ de conducere al statului era Prezidiul Marii Adunări Naţionale;

- toate domeniile vieţii sociale se aflau sub controlul statului