Represiunea politică a comunismului - experimentul Pitești

Experimentul Pitesti

Secolul XX a doborât de câteva ori recordul mondial în criminalitate şi oroare: 10 milioane de oameni ucişi în primul război mondial, 55 de milioane în al doilea, 10 milioane de oameni ucişi în numele nazismului şi peste 100 de milioane ucişi în numele comunismului. Crimele nazismului au fost condamnate just şi exemplar. Crimele comunismului trebuie condamnate la fel. Acest lucru este posibil numai prin cunoaşterea întregului adevăr.

Lenin, Stalin si Mao au expus in "operele" lor ideea necesitatii folosirii metodelor violente in desfasurarea revolutiilor sociale. Activitatea liderilor comunismului mondial a trecut de la teorie la practica o data cu izbucnirea revolutiei bolsevice din Rusia anului 1917. Practica partidelor comuniste poate fi rezumata astfel: incrancenarea urii si conflictelor intre oameni, categorii sociale si natiuni, cresterea dezordinii sociale si a saraciei, proliferarea regimurilor de dictatura si teroare, infaptuirea unor crime sangeroase, cu caracter de genocid, afectand sute de milioane de oameni.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Romania a intrat in sfera de influenta a Uniunii Sovietice, ca urmare a “targului” dintre Churchill si Stalin facut la Moscova, in noiembrie 1944 si a Conferintei de la Yalta din februarie 1945

La 6 martie 1945, Vasinski, emisarul Moscovei a impus cu forta primul guvern comunist condus de Petru Groza, chiar daca in vara anului 1944 Partidul Comunist avea mai putin de opt sute de membrii. Politica noului guvern a fost teroarea de stat si incarcerarea poporului roman pentru a impune dictatura proletara, in timp ce Armata Rosie a ramas treispreceze ani in Romania. A urmat arestarea abuziva a mii de potentiali oponenti ai regimului communist: ofiteri, lideri politici, intelectuali de elita, conducatori religiosi, studenti si tarani. Acestora li s-au inscenat procese si li s-au fixat condamnari maxime

Dupa 30 decembrie 1947, cand comunistii au fortat abdicarea regelui Mihai, ultimul obstacol in calea comunismizarii si rusificarii Romaniei, represiunea s-a extins in toate sectoarele sociale. Mii de consilieri sovietici controlau activitatea din principalele intreprinderi economice si institutii publice. S-a introdus cenzura totala, s-a interzis activitatea partidelor democrate, s-a adoptat sistemul sovietic de invatamant, cu limba rusa, obligatorie, fara religie si limbi de circulatie internationala.

În acţiunea de respingere a comunismului, acest cancer care a afectat major peste o jumătate de secol fiinţa naţională a poporului român, rezistenţa personalităţilor din toate domeniile culturii române a constituit unul din cele mai grele tributuri plătite de poporul român împotriva bolşevizării ţării. În închisorile din România s-au aplicat cele mai barbare metode de tortură şi s-au comis cele mai oribile crime

Romanii au dovedit putine afinitati pentru comunism si au fost singurii europeni care i s-au opus organizat. Aproximativ un milion de romani au fost arestati sau deportati si peste o suta de mii au fost exterminati. Pe harta Romaniei au aparut peste o suta de puscarii, lagare de munca, centre de domiciliu fortat si pseudo-spitale de psihiatrie. Cele mai celebre locuri de lichidare fizica si psihica a detinutilor politici au fost la Aiud, Gherla, Pitesti, Sighet si Canalul Dunare-Marea Neagra numit « Canalul Mortii »

Regimul penitenciar al detinutilor politici a fost un regim programat de exterminare lenta, în primul rând prin înfometare, prin frig, prin diferite forme de tortura, prin lipsa aproape totala a asistentei sanitare, a igienei s.a.m.d Înainte de a ajunge în penitenciare, în cadrul anchetelor de la Securitate, detinutii politici erau de regula torturati prin metode de o cruzime extrema. Nu putini au decedat în timpul anchetei. În penitenciare, torturile continuau si sub alte forme. Detinutii considerati recalcitranti erau izolati în obscuritate totala, înlantuiti de un inel din centrul celulei. Uneori erau tinuti cu picioarele pe un gratar aflat într-o pânza de apa. Detinutul era încarcerat dezbracat si descult. Ratia de hrana era redusa la jumatate. În întuneric, în frig, înfometat, uneori si legat, era obligat sa stea în picioare toata ziua si toata noaptea.

În anii 1949-1951, distrugerea elitelor societatii era pe cale de a se înfaptui: intelectualii, diplomatii, preotii, militarii, magistratii, politistii, oamenii politici ai vechiului "regim burghezo-mosieresc" erau în închisori, taranii cei mai gospodari erau deportati în coloniile de munca fortata. Tuturor împreuna si fiecaruia în parte li se aplica eticheta de "dusman al poporului". Mai ramasesera tinerii, o forta sociala imprevizibila si care trebuia sa fie anihilata. Pentru ei a fost inventat experimentul de la Pitesti, denumit de Securitate "reeducare". Metodele cele mai barbare de tortura psihica au fost aplicate asupra tinerilor detinuti "recalcitranti", cu scopul de a-i face sa se umileasca reciproc, sa se maltrateze fizic si psihic. Victimele sunt transformate în calai, detinutii sunt torturati chiar de prietenii lor, de colegii lor de suferinta. Scopul: "reeducarea" prin distrugerea fizica si psihica, transformarea tinerilor în atei, în delatori ai prietenilor lor.

Salbaticia maxima a ororilor s-a realizat in puscaria din Pitesti intre anii 1949-1952. Aici s-a experimentat in premiera cea mai draconica metoda de tortura numita in epoca « reeducare » si cunoscuta acum sub denumirea de « Experimentul criminal Pitesti »