România în lumea Războiului Rece - Relațiile României cu SUA și clauza națiunii celei mai favorizate

Începute in 1880, prin numirea lui Eugene Schuyler ca prim reprezentant diplomatic american în România, relaţiile diplomatice ale Romaniei cu Statele Unite ale Americii au cunoscut atat momente bune cat simomente de cumpana ele fiind “(…)întrerupte în 1941, reluate în 1946 şi ridicate la nivel de ambasadă în 1964.”

Această apropiere a fost posibilă de abia după ce România a început să ducă o politică diferită de cea moscovită, manifestată prin Tratatul de la Varșovia. De asemenea, un factor important l-a reprezentat și rolului României ca mediator în conflictul sino-american sau în cazul “Afacerii Pueblo” cu Coreea de Nord. După moartea lui Stalin, România începe să se îndeparteze de linia moscovită, atât politic, cat și economic și militar. Aceasta îndepartare a avut loc o data cu linia politica dusă de Gheorghe Gheorghiu Dej, care vedea în Statele Unite o pârghie pentru obținerea unei independențe de URSS.

Așadar, o apropiere de Statele Unite începe să prindă contur, o dată cu vizita unei delegații române în Statele Unite, cu scopul unei tranzacții comerciale. De asemenea, “a încercat să reglementeze vechi contencioase financiare cu SUA, Marea Britanie și Grecia, iar la 7 martie 1956 a propus chiar începerea de negocieri cu Washingtonul pentru deblocarea fondurilor românești din SUA. ”

Anul 1961 marchează o schimbare de atitudine a României față de SUA, această schimbare fiind urmată de progrese in relațiile economice a celor două state. Obtinerea de credite, acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate, reglementarea licențelor de export erau elementele principale de pe agenda negocierilor bilaterale.

În acest context, România a încheiat cu partea americană un acord financiar prin care se reglementau litigiile din trecut. A fost dată publicităţii o Declaraţie comercială semnată de cele două guverne, a fost încheiat un aranjament pentru schimburile culturale pentru anii 1961–1962 şi a fost deschisă o agenţie economică la New York.

În noiembrie 1955, liderul rus Hrușciov, a comunicat unei delegații române aflate la Moscova retragerea trupelor sovietice aflate pe teritoriul românesc încă din 23 august 1944. După îndepartarea Armatei Roșii de pe teritoriul românesc, la București s-a încercat cu orice mijloc împiedicarea oricărei influențe moscovite, care atunci era limitată la nivel economic, oferind astfel României o marjă de manevră mult mai largă.

Intervenția rusească a fost evitată mai ales prin găsirea unor politici de deschidere către Occident: începând cu refuzul României de pliere la noile prevederi ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc din 1963 sau cu acceptarea planului Valev. Aceste acțiuni, la rândul lor, au atras atenția președintelui american, John F. Kennedy, care a desemnat România drept exemplu de disidență anti-sovietică.

Apogeul a fost atins însă pe 22 aprilie 1964 când a fost adoptată Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești international adoptată de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R din aprilie 1964 care trasa noua linie politică dusă de România bazată pe: importanța suveranității naționale, coexistența pașnică între state, colaborarea economică și independenţa partidelor comuniste, cu drepturi egale față de Moscova.

În urma acestei acțiuni, în iunie 1964, încep tratativele pentru încheirea unui acord comercial româno-american ce prevedea liberalizarea sistemului eliberării licențelor de export însă încă nu se punea problema acordării clauzei națiunii celei mai favorizate, pe care Polonia o primise deja. Un alt episod important al apropierii româno-americane a fost vizita la Bucureşti a secretarului Departamentului Comerţului, Orville Freeman.In perioada 18 mai-1 iunie 1964 o delegaţie guvernamentală condusă de Gh. Gaston Marin a negociat la Washington încheierea unui acord comercial.