Societatea geto-dacă

Referat
8/10 (3 voturi)
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 9 în total
Cuvinte : 4099
Mărime: 22.28KB (arhivat)
Publicat de: Alexandru D.
Puncte necesare: 6

Extras din referat

Scurt istoric

Ramură a marelui popor indo-european al tracilor, geţii şi dacii erau unul şi acelaşi popor, vorbind aceeaşi limbă. Dintre cele peste 100 de formaţiuni tribale şi gentilice ale tracilor, triburile geţilor şi dacilor erau cele mai mari şi mai puternice. Erau răspândite în spaţiul cuprin între Munţii Balcani şi Munţii Slovaciei, între litoralul apusean al Mării Negre şi partea vestică a bazinului Tisei. Triburile denumite “dacice” locuiau pe teritoriul actualei Transilvanii şi în Banat, iar ale “geţilor” în Câmpia Dunării , în Moldova şi Dobrogea de astăzi. În general, geto-dacii apar consemnaţi în operele scriitorilor greci antici cu numele de “geţi”, iar la autorii romani cu denumirea de “daci”.

Începuturile individualizării civilizaţiei geto-dacice ca civilizaţie distinctă de marea masă a populaţiilor tracice datează din prima jumătatea a mileniului I î.Hr. Herodot aminteşte de expediţia regelui persan Darius împotriva sciţilor din nordul Mării Negre, prilej cu care a trecut prin Dobrogea, unde s-a lovit de o rezistenţă înverşunată din partea geţilor. Regele persan i-a învins pe aceştia, “cu toate că geţii sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci” . În anul 339 î.Hr., geţii dobrogeni i-au înfruntat pe sciţi, iar în 326 î.Hr. l-au biruit pe Zopyrion, generalul lui Alexandru cel Mare, care în timpul retragerii dintr-o expediţie împotriva sciţilor avea să fie atacat de către geţi, el însuşi căzând pe câmpul de luptă împreună cu cca. 30.000 de ostaşi ai săi. De altfel şirul luptelor dintre geţi şi macedoneni nu s-a sfârşit aici. În jurul anului 300 î.Hr., după moartea lui Alexandru cel Mare, generalul macedonean Lisimach, devine rege al Traciei, avea să fie şi el înfrânt în două rânduri de către regele geţilor, Dromichaites.

Procesul acesta de individualizare, prin rezistanţă împotriva unor invadatori străini, este evident şi în Transilvania, unde dacii s-au confruntat cu celţii, care pătrunseseră aici în jurul anului 350 î.Hr. Confruntările au sfârşit, însă, printr-o convieţuire paşnică a celor două populaţii vreme de cca. Două secole, timp în care celţii au fost asimilaţi de către dacii autohtoni.

Geţii din Moldova n-au fost scutiţi nici ei de asemenea probleme, trebuind să facă faţă, între altele, atacurilor venite din partea bastarnilor, o populaţie de origine germanică, în decursul secolului al III-lea î.Hr.

Centralizarea şi organizarea statului geto-dac s-a făcut în anul 70 î.Hr. de către regele Burebista . În vârstă d eaproape 30 de ani, Burebista ajunge conducătorul unei puternice unuini de triburi, obţinând numeroase victorii împotriva altor triburi invadatoare şi unind, în fine, pe toţi geto-dacii într-un stat mare şi putenic, cu capitala la Sarmizegetusa . Într-un decret din cetatea grecească Dionysopolis, Burebista era numit: “cel dintâi şi cel mai mare dintre regii Traciei”. Deşi pare puţin exagerat, vechi documente amintesc că armata sa număra cca. 200.000 de soldaţi.

Burebista nu a fost, însă, doar un mare militar, rege şi strateg, ci şi un bun diplomat şi un mare legislator. El a ştiut să profite de conflictul declanşat între Cezar şi Pompei, între anii 48 – 44 î.Hr. Pe acesta din urmă Burebista l-a sprijinit chiar cu un corp de oaste în urma unor tratative şi înţelegeri, care satisfăceau ambele părţi. Dim păcate, în lupta de la Pharsalos, Pompei a fost înfrânt de Cezar; Pompei se refugiază în Egipt, unde va fi asasinat. Cezar însuşi, deşi ajunsese stăpânul Romei, a fost asasinat în anul 44 î.Hr., an în care este asasinat şi regele geto-dacilor în urma unui complot pus la cale de către un grup de nobili, adversari ai autorităţii statale centralizate.

După moartea lui Burebista, unitatea statului geto-dac este destrămată. Cetăţile greceşti de pe ţărmul nord-vestic al Pontului Euxin, supuse de acesta, nu-i mai recunosc autoritatea; tot la fel, triburile dintre cursul superior al Tisei şi Dunăre, dar cu precădere cele celtice, îşi proclamă independenţa. Vechile căpetenii împart stăpânirea din vremea lui Burebista în patru şi apoi în cinci regate, devenind mai slabe din punct de vedere militar.

Cu toate acestea, aşa cum subliniază Pliniu cel Bătrân şi alţi contemporani ai săi, în pofida condiţiilor de fărâmiţare politică, se menţine pe mai departe unitatea etnico-lingvistică şi spirituală a geto-dacilor, corespunzând acelei entităţi istorico-geografice denumite Dacia.

Urmaşul lui Burebista este Deceneu, care îndeplinea funcţia de rege, judecător suprem şi Mare Preot. În timpul său, Muntele Sfânt “Cogaionon”, devine reşedinţă regală, neindentificat exact în teren nici până în prezent (se presupune a fi vorba de Dealul Grădiştei din Munţii Orăştiei).

Alţi mari regi geto-daci au mai fost: Comosicus, Coryllos (Scorilo), Thiamarcos, Dicomes, Cotiso, Roles, Duras şi Diurpaneus care datorită faptului că era prea bătrân, iar pregătirile romanilor pentru a ataca Dacia nu conteneau, avea să cedeze tronul nepotului său, Decebal.

Unitatea statului geto-dac avea să fie refăcută temporar abia în timpul domniei lui Decebal (87 - 106). Din nefericire, el este înfrânt în timpul luptelor cu romanii din anii 101 – 102, fiind obligat să ceară pace. Încercările sale de a birui pe romani se vor solda cu o înfrângere definitivă în urma celui de-al doilea război daco-roman (105 - 106), când trupele romane conduse de împăratul Traian (98 - 117) cuceresc cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. Retrăgându-se în munţi împreună cu un grup de războinici pentru a nu cădea prizonier, Decebal se sinucide, iar Dacia ajunge provincie romană. Sacrificiul lui Decebal avea să aibă peste veacuri o dublă semnificaţie: prin moartea sa şi prin transformarea Daciei în Dacia Traiana avea să se nască peste câteva secole poporul român.

Preview document

Societatea geto-dacă - Pagina 1
Societatea geto-dacă - Pagina 2
Societatea geto-dacă - Pagina 3
Societatea geto-dacă - Pagina 4
Societatea geto-dacă - Pagina 5
Societatea geto-dacă - Pagina 6
Societatea geto-dacă - Pagina 7
Societatea geto-dacă - Pagina 8
Societatea geto-dacă - Pagina 9

Conținut arhivă zip

  • Societatea Geto-Daca.doc

Alții au mai descărcat și

Istoria Dacilor

Introducere Ne întrebăm, poate uneori ce este istoria şi ce lucruri interesante ne-ar putea dezvălui sau cât de mult ne-ar interesa aflarea...

Formarea Statelor Medievale Românești

FORMAREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNESTI Premisele formarii statelor medievale românesti. Odata cu desavâr¬sirea procesului de formare a poporului...

Civilizația și cultura traco-geto-dacilor

1. Civilizatia tracica pe teritoriul Daciei In ultimele doua milenii ale erei precrestine,viata sociabila si spirituala a locuitorilor spatiului...

Statul și Administrația în Dacia Romană

INTRODUCERE Motivaţia personală în ceea ce priveşte alegerea acestui referat a fost faptul că administraţia publică în România actuală se află...

Manifestări ale cultului religios la geto-daci

INTRODUCERE Importanța și actualitatea temei. Cu toate că civilizația Geto- Dacilor este una defunctă, iar religia acestora nu mai are niciun...

Regii Daciei

Mare rege dac(87-106 en) fiu al lui Scorillo.I-a urmat la tron lui Duras.Strateg talentat,Decebal reuseste sa zdrobeasca armata trimisa impotriva...

Misterioasa Credință a geto-dacilor

Pentru cultura poporului român religia constituie un element foarte important. Ea îşi are rădăcinile încă de la strămoşii noştri din antichitate....

Relațiile geto-dacilor din pontul stâng cu grecii și celții

Geto-dacii au avut relatii cu orasele din Egeea,lucru atestat de amforele stampilate,cu orase ca Milet,Ephes,orase din insulele Rhodos si din...

Te-ar putea interesa și

Îndeplinirea Trăsăturilor și a Principiilor Familiei în Societatea Contemporană

Introducere Dintre toate vieţuitoarele, omul se naşte cel mai plăpând şi cel mai neputincios în a-şi satisface nevoile vitale ale existenţei şi de...

Tripticele

CAPITOLUL I. INTRODUCERE Strămoşii poporului roman - dacii şi romanii - care au determinat etnogeneza sa, i-au transmis totodată şi anumite...

Evoluția căsătoriei și familiei în istoria dreptului românesc

Periodizarea istoriei dreptului poate constitui motiv de controverse. Aceasta cu atat mai mult cu cat in stiintele istorice exista discutii in ceea...

Dezvoltarea urbană a municipiului Tulcea

AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI ROLUL EI Municipiul Tulcea, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, este situat în sud - estul României, în partea de nord a...

Istoria dreptului românesc

Geto-dacii fac parte din neamul etnic al tracilor, despre care Herodot spunea că este „cel mai numeros după acela al inzilor”. Tracii au pătruns pe...

Istoria Dreptului

În eneolitic s-a produs un proces de o importanţă covârşitoare şi anume indoeuropenizarea. În cadrul acestui proces istoric în zona balcanică a...

Istoria Dreptului

DREPTUL IN PRIMA PERIOADA A REGIMULI TURCO- FANARIOT. REFORMELE LUI C-TIN MAVROCORDAT. In prima faza a regimului turco- fanariot, nu s-au intocmit...

Ai nevoie de altceva?