Societatea românească între 1975-1989

Aparenta de liberalizare pe care regimul cautase s-o insufle societatii la sfarsitul anilor '60 si intr-o masura redusa in anii '70 s-a spulberat cu repeziciune la inceputul deceniului noua. Stapan absolut al tuturor structurilor politice subordonandu-si complet partidul adus in ipostaza de simpla marioneta, Nicolae Ceausescu se va lansa intr-o zgomotoasa cursa ce avea ca scop edificarea Romaniei comuniste. Pretentiile dictatorului de a dezvolta Romania cu ajutorul unui algoritm extras din propria-i interpretare a gandirii marxiste, vor impinge tara catre o perioada de acuta criza in toate compartimentele sale. Criza va macina pilonii de sustinere a regimului , va produce o ruptura intre cetateni si elita politica a tarii si in final il va impinge in pragul colapsului, condamnandu-l la disparitie.

Impunerea regimului comunist in Romania la sfarsitul anilor ’40, aducea cu sine un sistem de guvernare importat din Uniunea Sovietica ale carui valori vor guverna de acum inainte viata politica si sociala romaneasca, determinand si metodele de actiune, care sunrt de sorginte sovietica, mentionand aici modul de construire al societarii si de acaparare a puterii politice prin frauda si teroare. Datorita modului in care a acaparat puterea, a epurarilor in randurile sale si a impunerilor la nivelul societatii datorate noii viziuni venite de la Moscova ,,putem spune ca partidul comunist nu era un partid in conceptul occidental al cuvantului, ci aparat destinat sa conduca statul si sa tina sub control societatea" Odata preluata puterea de catre Ceausescu in urma morti lui Gheorghiu-Dej, aceasta devene pe parcursul anilor o proprietate a familiei Ceausescu si a apropiatilor sai, rotiti permanent pentru a nu-si consolida puterea si a ajunge o amenintare pentru regim.

In noul tip de economie aparut dupa instaurarea regimului comunist in Romania, statul era cel care stabilea regulile. Disparitia unei piete libere a fost contrabalansata prin aparitia uneia centralizata, care sa produca conform unor dorinte si nu unor nevoi. Referindu-se la acest tip de economie Belu Zilber, facea urmatoarea remarca in scrierile sale: ,,La originea acestei aberatii, a unei economii planificate care acopera o anarhie permanenta si generalizata, stau doua idei fundamentale: 1) productia poate creste exponential; 2) productia determina consumul. Din prima rezulta posibilitatea unui sistem de repartitie pe baza formulei ,,fiecaruia dupa nevoi" (comunismul), iar a doua independenta productiei fata de piata. Experienta le-a infirmat pe amandoua."

Ceea ce a afirmat Belu Zilber, a fost adeverit, si s-a vazut clar ce tip de economie aveam la sfarsitul anilor '80. Din punct de vedere economic acesti anii sunt cei in care cresterea productiei este sporita in mod fals prin adaugarea de cifre in rapoartele oficiale. Politica economica a lui Ceausescu evidentiata prin dezvoltarea industriei grele a condus catre un colaps economic. Romania fiind o tara unica cu resurse modeste ce nu puteau sustine planurile grandioase ale liderului comunist de a edifica o economie cu o industrie dezvoltata.

Printre consecintele politicii statului in economie de-a lungul celor 50 de ani de comunism se numara: disparitia unor categorii profesionale, aparitia si mentinerea unei economii inchise, in care s-a promovat productia si nu consumul. Putem spune ca uneori a fost promovata productia de dragul productiei, sau pentru a demonstra capacitatea noastra de productie Rusiei si nu din considerente interne ce tin de nevoile tarii. Anii '80 sunt anii dezastrului economic si social. Industria romaneasca producea dar nu avea o piata de desfacere pentru ca populatia nu avea forta economica necesara si nici nivelul de dezvoltare al tarilor occidentale pentru a absorbi productia ce se realiza, astfel ca Romania era o societate de productie si nu una de consum. Prin trecerea si mentinerea proprietatii particulare in proprietatea statului s-a urmarit si realizat intr-o anumita masura creearea unei dependente totale a individului fata de stat, deoarece aceasta ii dadea o relativa independenta

In prvinta culturii, instaurarea regimului comunist, aduce in paralel cu indepartarea elitei formata in perioada interbelica si indepartarea vechii culturi si a sistemului educational. In consecinta se trece acum la o rusificare fortata a sistemului educational. Prin acest proces intelegem impunerea si preluarea valorilor culturii sovietice. Fenomenul prezentat anterior a fost caracteristic anilor '50, pentru ca incepand cu aniii '60, o data cu aspiratiile de ,,independenta" ale Romaniei fata de viziunea politica sovietica, deci, a unei ,,disidente" in blocul comunist, sa se revina asupra valorii culturii romane, care este acum folosita pentru a sustine pozitia liderilor comunisti romani. Un exemplu in acest sens fiind chiar poetul Mihai Eminescu, care dupa ce in anii '50 era indezirabil datorita pozitiei sale antisovietice, ajunge la mijlocul anilor '60 sa fie apreciat tocmai datorita acestui ton critic la adresa imperialismului sovietic, fiind reintrodus in programa scolara, iar operele sale republicate, dupa ce in prealabil au fost cenzurate, ,,periate" pentru a nu contravenii ideologiei si scopuilor comunistilor de la Bucuresti. Datorita acestei schimbari de directie, cea de a doua parte a anilor '70 si anii '80, aduc o indepartare de valorile culturii sovietice si o exarcerbare a nationalismului romanesc.