Starea de spirit a populației gălățene în urma pierderilor teritoriale din vara anului 1940

Perioada interbelică este pentru politica externă a României una extrem de dificilă ca urmare a presiunii constante exercitate de accentuatul revizionism manifestat de numeroase state europene dar și din cauza dureroaselor momente înregistrate pe parcursul anului 1940 .

Evenimentele acestui an s-au dovedit a fi șocante pentru populația românească deoarece au determinat în vara, de tristă amintire, destrămarea României Mari, șoc ce s-a făcut simțit, evident și în rândul gălățenilor, a căror urbe devine, prin pierderea Basarabiei, localitate de frontieră în imediata apropiere a unui vecin dificil precum U.R.S.S. .

Starea de spirit a locuitorilor din Galați este fidel surprinsă de documentele emise de diferite autorități gălățene și centrale, documente cu ajutorul cărora se poate realiza o imagine fidelă a trăirilor pe acești locuitori le-au încercat pe parcursul evenimentelor din vara anului 1940 .

Astfel prin adresa nr. 4678 din 10 Iulie, Inspectoratul Regional de Poliţie înainta Rezidentului Regal al Ţinutului ,,Dunărea de Jos’’ o dare de seamă, ,,asupra stării de spirit a populaţiei în legătură cu ocuparea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei’’. La începutul documentului era prezentată situaţia de până la 27 Iunie când s-a aflat vestea ultimatumului sovietic: „În această situaţie de linişte s-a primit vestea ultimatumului dat Guvernului Român de U.R.S.S., pentru cedarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei, vestea care s-a răspândit după emisiunea de seară a posturilor noastre de radio, producând consternare şi îngrijorare fără margini, în rândurile populaţiei din toate straturile sociale, cu excepţia evreilor care nu şi-au putut stăpânii bucuria şi a minoritarilor ruşi care au rămas pentru moment într-o atitudine de rezervă. Nu s-au produs nici un fel de manifestări, toată lumea aşteptând cu nerăbdare desfăşurarea acestui eveniment, unii cu deznădejde şi înfrigurare, alţii –evrei şi ruşii şi toţi cei suspectaţi de comunism – cu speranţa că vor avea de câştigat din această situaţie. Această stare de spirit a durat până a doua zi dimineaţă, vineri 28 Iunie a.c., când s-a aflat despre hotărârea luată de a se ceda pretenţiilor Rusiei Sovietice”.

Ştirea cedării Basarabiei şi nordului Bucovinei „a produs în primele momente deznădejde şi dezorientare, nimeni nu ştia ce să mai creadă!”. Au apărut, cum era de așteptat, cu această ocazie tot felul de presupuneri şi ştiri alarmante. „Comentariile aproape generale ce se făceau de la început, erau în sensul că s-a făcut rău că nu s-a rezistat pretenţiilor sovietice, opunându-le forţa noastră armată, aducându-se în sprijinul acestei susţineri diferite argumente şi anume: că armata noastră în Basarabia era bine pregătită şi la Nistru aveam fortificaţii foarte bune; că armata rusă era slabă după cum s-a văzut şi în războiul ruşilor cu Finlanda, şi am fi putut rezista armatei ruseşti”.

După explicaţiile date de guvern, comentariile spuneau acum că, a fost bine că s-a cedat datorită stării tehnice, şi numerice a armatei, şi că vom recupera teritoriile la momentul oportun. Această atitudine se transformă în „consternare şi durere”, când sosesc primele trenuri cu refugiaţi, la auzul celor întâmplate, în momentul evacuării. Refugiaţii civili, şi militarii retraşi, au povestit modul în care s-au comportat evreii şi minoritarii din Basarabia, ceea ce a dus la numeroase incidente, mai ales în trenuri ce au avut ca victime diferiţi evrei. „Populaţia a rămas profund revoltată”, de comportamentul unor români, chiar şi a câtorva funcţionari, ce au preferat să rămână sub ocupaţie. În timpul evenimentelor, nu au existat manifestări care să pericliteze liniştea publică, cu excepţia cazului de la Galaţi, când, un număr de evrei, şi minoritari, ce voiau să plece în Basarabia, s-au răsculat, fiind nevoie a fi reprimaţi.

Zvonurile care circulă, sunt şi ele surprinse în această dare de seamă. Circulă ideea, că am cedat Basarabia şi nordul Bucovinei, pentru că Germania ne-a asigurat, că vor fi restituite pe cale diplomatică ori prin război. Legat de aceste zvonuri, circulă şi informația că Germania ar fi pregătind război contra U.R.S.S., şi, de aceea, această a ocupat teritoriul românesc, pentru a-şi asigura puncte strategice. Rusia ar fi cerut şi porturile Galaţi şi Constanţa, pentru baze navale, şi controlul comerţului cu petrol.