Unirea Basarabiei cu România reflectată în balcanistica occidentală

În conștiința istorică și istoriografia românească, data de 27 martie/9 aprilie 1918 s-a impus ca ziua Unirii Basarabiei cu România. Fără a contesta în vreun fel importanța momentului istorici respectiv, în cele ce urmează, prin sintagma „Unirea Basarabiei cu România” vom înțelege o succesiune de fapte, evenimente și evoluții, anticipate de frământările declanșate la scurt timp după abdicarea țarului Nicolae al II-lea, încadrabile grosso modo între constituirea Sfatului Țării, spre finele anului 1917 și auto-dizolvarea acestuia la 27 noiembrie/10 decembrie 1918, după votarea unirii depline necondiționate cu statul român.

Prin sintagma balcanistica occidentală ne referim la contribuțiile științifice circumstanțiate spațiului sud-est european (inclusiv românesc), aparținând unor specialiști din spațiul vest-european și nord-american, scrie în limbile engleză, franceză sau italiană, ori traduse în limba română.

Astfel, din istoriografia lui Georges Castellan Histoire des Balkans ( XIV-eme-XX-eme siecles), Pari, Fayard, 1991, 535p, Catherine Durandin Histoire des Roumains, Paris, Fayard, 1994, 573p. Și Alain Ruzé La Moldova entre la Roumanie et la Russie. De Pierre le Grand a Boris Eltsine, Paris, L’Harmattan, 1997, 222 p. Din istoriografia britanică am consultat sintezele alcătuite de către Richard J. Crampton, Europa Răsăriteană în secolul al XX-lea și după, traducere de Cornelia Bucur, București, Curtea Veche, 2002 (ediție originală 1994/1997, 560 p., respectiv Stevan K. Pavlowitch, Istoria Balcanilor (1804-1945), traducere de Andreea Doica, prefață de Lucian Leuștean, Iași, Polirom, 2002, 346 p. (ediție originală, Londra 1999). Dintre sintezele germane de balcanistică, am putut consulta varianta în limba engleză a operei lui Edgar Hosch, the Balkans a short history from Greek times to the present-day, tradusă de Tonia Alexander, Faber&Faber, Londra, 1972, 213 p. (ediție originală 1968).

Din istoriografia italiană consacrată acestui spațiu, atenția noastră s-a oprit asupra sintezei lui Alberto Basciani (n. 1968), consacrată dificultăților de integrare a Basarabiei în cadrul edificiului național-statal interbelic românesc, La Bessarabia nella Grande Romania: 1918-1940. La difficile unione, prefazione di Keith Hitchins, seconda edizione, ampliata e rivista, Roma, Aracne, 2007, 413 p.

Cele mai numeroase contribuții istoriografice consultate provin din spațiul nord-american începând cu faimoasa lucrare memorialistică a diplomatului de origine cehă Charles Vopicka (1857-1935), Secrets of the Balcans, publicată în 1921 și tradusă după nouă decenii și în limba română (Charles U. Vopicka, Secretele Balcanilor. Șapte ani din viața unui diplomat în centrul furtunos al Europei, traducere, note și postfață de Andrei Alexandru Căpușan, Iași. Institutul European, 2012, 317 p. Și continuând cu sintezele realizate de către Robert Lee Wolf, The Balkans in our time, Washington - Seattle, 1978 (ediție originală 1956), Leften S. Stavrianos The since 1453, New York, Holt, Rinehart & Winston, 1963, 970 p., Charles și Barbara Jelavich Formarea Statelor naționale balcanice (1804-1920), traducere de Ioan Crețiu, cuvânt introductiv și control științific de prof. univ. Dr. Camil Mureșanu, Cluj-Napoca, Editura Dacia 1999 (ediția originală 1977), Barbara Jelavich, Istoria Balcanilor. Secolul al XX-lea, traducere de Eugen Mihai Avădanei, Iași, Institutul European, 2000, 432 p. 9ediție originală 1983), Keith Hitchins, România (1866-1947), ediția a III-a, traducere de George G. Potra și Delia Răzdolescu, București, Editura Humanitas, 2004, Charles King, Moldovenii, România, Rusia și politica culturală, traducere de Diana Stanciu, Chișinău, Editura Arc, 2002, XXIV, 274 p. (ediție originală 2000), Glenn E. Torrey, România în Primul Război Mondial, traducere de Dan Criste, București; Meteor Publishing, 2014, 488 p. (ediție originală, 2012, Universitatea din Kansas) și terminând cu un eseu interdisciplinar, apărut recent și datorat unui lingvist pasionat (și) de istorie, Andrew Baruch Wachtel, Balcanii - o istorie despre diversitate și armonie, traducere de Cristina Ispas, prefață de Daniel Cain, București, Editura Corint, 2016, 223 p. din vasta istoriografie românească dedicată Basarabiei în general, și unirii ei cu statul român, am ales, ca repere semnificative, varianta în limba română a operei publicate de către Gheorghe I. Brătianu (1898-1953) în anul 1943, în limba franceză, Basarabia - drepturi naționale și istorice, ediție îngrijită și note de Florin Rotaru, traducere de Ecaterina Holban, București, Editura Semne, 1995, 143 p., și sinteza istoricului român basarabean Gheorghe I. Cojocaru (n. 1963), Integrarea Basarabiei în cadrul României (1918-1923), București, Editura Semne, 1997, 269 p.

În activitatea noastră de documentare, am căutat să decelăm, să analizăm și să sistematizăm modul în care sunt reflectate, în cadrul cărților mai sus amintite, următoarele evenimente, realități, evoluții și probleme:

- evoluția Basarabiei până la momentul 1917;

- impactul izbucnirii agitațiilor revoluționare din Rusia asupra acestei provincii; evenimentele din perioada aprilie - octombrie 1917;

- constituirea Sfatului Țării (octombrie - noiembrie 1917);

- amenințările bolșevică și ucraineană și chemarea trupelor române;

- acțiunile trupelor românești în Basarabia și relațiile cu populația locală;

- proclamarea independenței depline a Republicii Democratice Moldovenești (24 ianuarie/6 februarie 1918);

- problema Basarabiei în cadrul tratativelor de la București - Buftea;

- actul de unire condiționată din 27 martie/9 aprilie 1918;

- situația din Basarabia în primele luni după unire (inclusiv reacția bolșevicilor și a naționaliștilor ucraineni);

- actul de unire necondiționată a Basarabiei cu România (27 noiembrie/10 decembrie 1918);

- recunoașterea internațională a unirii (1919-1920 și ulterior);

- situația Basarabiei în cadrul României interbelice.