Unirea Principatelor Române

Unirea Principatelor Române – problema europeana

In vara anului 1853 izbucneste razboiul Crimeii,început de Rusia împotriva Imperiului otoman,eveniment care aduce în prim plan politic international chestiunea orientala,inclusiv situatia Principatelor dunarene,unirea acestora fiind una din problemele importante ale Congresului de pace de la Paris (1856).

Reprezentantii statelor participante la Congres au luat la Congres atitudini diferite fata de viitorul regim al Principatelor Române.In sprijinul Unirii s-au pronuntat Franta,Rusia,Sardinia si Prusia;o împotrivire neta au manifestat Turcia si Austria;favorabila Unirii în timpul lucrarilor Congresului,Anglia va reveni ulterior la pozitia sa traditionala de sprijinitoare a Imperiului otoman.

Adoptarea pozitiilor fata de problema Principatelor era determinata de anumita interese statale.Franta lui Napoleon al III-lea voia sa-si asigure în sud-estul Europei un debuseu aconomic si un pion al influentei sale politice;Rusia vedea în unire un mijloc de a slabi Imperiul otoman;Sardinia si Prusia,sustinând cauza românilor,pledau indirect pentru unificarea Italiei si Germaniei;Anglia era interesata în mentinerea Imperiului otoman ca forta opusa Rusiei;Turcia,puterea suzerana,se temea ca Moldova si Muntenia unite îsi vor dobândi si independenta politica,asa cum se va întâmpla dupa mai putin de doua decenii.Austria considera ca statul national român ar duce la intensificarea luptei de eliberare a românilor din Transilvania,doritori sa se alature fratilor de peste Carpati.

Datorita pozitiilor divergente,Congresul din 1856 nu a putut ajunge la un acord asupra Unirii Principatelor;s-a creat însa posibilitatea ca poporul român sa se pronunte în privinta viitorului lui.Tratatul de pace prevedea ca populatia Principatelor sa fie consultata prin intermediul unor Adunari (divanuri) ad-hoc (special constituite în acest scop).Totodata s-a stabilit ca cele doua tari,ramânând sub suzeranitatea Turciei,sa intre sub garantia colectiva a puterilor semnatare ale Tratatului de le Paris;se înlatura astfel protectoratul unei singure tari.In timpul constituirii ,si consultarii Adunarilor ad-hoc fiecare din cele doua Principate urmau sa fie conduse de un caimacam numit de Poarta.

Congresul a hotarât ca sudul Basarabiei (judetele Cahul,Ismail,Bolgrad) sa reintre în componenta Moldovei.De asemenea Congresul a stabilit unele masuri economice si juridice;se prevedea libertatea navigatiei pe Dunare si neutralitatea Marii Negre;se aproba crearea unei comisii europene a Dunarii cu sediul la Galati.

Pe temeiul cererilor exprimate în Adunarile ad-hoc si al constatarilor facute în Principate de o comisie speciala europeana de informare instituita de Congres,urma sa se convoace la Paris o conferinta a puterilor europene care sa alcatuiasca o alta legislatie în locul Regulamentului organic.