Viața și activitatea Reginei Maria

,,Despre nici o viață, scrie Maria, nu se poate vorbi fără a pomeni de copilărie și de tinerețe, care sunt marile făuritoare ale caracterului. Își amintește, de Eastwell, din Kent, unde se născuse în 1875, într-o casă mare de piatră cenușie, într-un imens parc englezesc, cu pajiști largi de iarbă și vaste zări unduite". Educația pe care Maria o primește la Coburg nu era una de excepție. Este una obișnuită pentru o principesă la sfârșitul a ceea ce s-a numit ,, la belle epoque". Fiicei țarului nu-i plăceau sporturile, îi plăcea să stea de vorbă ,,cu oameni deștepți și sfătoși".

Evocând momentul când l-a cunoscut pe Ferdinand, cel care i-a pecetluit soarta ,, îmi tremură condeiul în mână" , spuse Maria. Era tânără și cutezătoare, ,, prima dată când l-am întâlnit pe viitorul meu soț, mă aflam la Cassel, un prea frumos castel din secolul al XVIII-lea". La acel dejun, Maria s-a nimerit să fie așezată chiar lângă Ferdinand, și cum mama ei îi spusese că ,, o prințesă care nu vorbește cu vecinii săi e o adevărată pacoste într-o sindrofie" , ea nu pierde prilejul de a sta de vorbă cu vecinul ei. Vorbesc în germană și în franceză, întrucât tânărul nu știa englezește. Vorbesc despre câte în lună și în stele, nu și despre România. Următoarea întâlnire are loc la München.

,,Eram amândoi tineri, plutea dragostea în văzduh, era primăvară și pe fața mamei se citea o așteptare fericită, un buchet de trandafiri roz, o convorbire la fereastra deschisă, pe când luna răsărea încet deasupra caselor orașului, cadru cât se poate de romantic". ,, Nu știam nimic despre România cea îndepărtată în care trăia, nu-i cunoșteam nici familia, nici ideile, nici caracterul și totuși am spus "da" când m-a cerut. Când privesc în urmă la ființa aceea mică, nevinovată și bălaie de 16 ani, nu-mi vine să cred că suntem aceeași persoană. Îmi vine să-i întind mâna și să-i spun:" Sărăcuța de tine, tare aș fi vrut să te fi putut ajuta". Aceasta, totuși, nu era numai o întâmplare. România, fiind o țară ortodoxă, poporul, în chip firesc, dorea ca descendenții regelui său să aibă aceeași religie. Fusese una din condițiile primite de regele Carol , la urcarea lui pe tron, și știind că o prințesă catolică niciodată nu s-ar fi supus la aceasta, luase în căsătorie o prințesă protestantă; vrând sau nu, Ferdinand trebuia să facă același lucru. ,,Ferdinand găsind o mireasă pe placul lui, nu-i părea rău de jertfa ce o făcea, cu toate că, din pricina firii sale mai adevărat religioasă decât a unchiului său, nu se simțea tocmai asigurat că nu-și primejduiește sufletul".

Nunta se face la Sigmaringen. Terasa castelului era cât un teren pe care se putea organiza un turnir.Căsătoria are loc în după-amiaza zilei de 29.12/10.01. Mai întâi, cununia civilă, apoi cea catolică. Mireasa este condusă la altar, cu inima strânsă, de tatăl ei, ducele de Edinburgh. Apoi ceremonia anglicană(oficiată de reverendul pastor, Mr. Lloyd, trimis al reginei Victoria). La ceremonie, împăratul Germaniei, poartă ordinul ,, Steaua României", iar regele Carol I, ordinele ,,Jartierei", al ,,Vulturului Negru" și ordinul ,,Sf. Andrei" al Rusiei. În Parlamentul României, Carol I anunță cu mândrie căsătoria nepotului său: ,,Un eveniment fericit, de la care țara așteaptă asigurarea viitorului său. Legăturile dintre această cununie le formează între Casa mea și Casa ilustră a Marii Britanii și Irlandei vor întări și dezvolta relațiunile amicale folositoare pentru toți, ce din vechime se află întocmite între amândouă popoarele, englez și român" .

La câteva zile după nuntă și o scurtă vacanță la Krauchenwies, tânăra pereche se îndreaptă către țară. Opriri la München și Viena. În țară a fost întâmpinată cu un entuziasm sincer. Prin Transilvania, tinerii căsătoriți călătoresc noaptea, pentru a evita manifestările românilor și problemele cu Austro-Ungaria. Intrarea se face pe la Predeal, unde sunt întâmpinați de generalul Barozzi și de prefectul de Prahova, iar la Chitila, de prefectul județului Ilfov. Directorul CFR a cheltuir 20.000 de lei cu florile care au împodobit trenul regal. Cu deosebire, tinerei Maria îi plac chipurile vânătorilor de munte, simțind o apropiere față de armata română. Viitoarea soacră n-o încântă pe tânără Maria, dar nici invers. Înainte de toate pentru că ea, catolică ferventă, ,,ca să nu zic fanatică", urma să aibă o noră protestantă. În plus, tinerii trebuiau să meargă într-o țară ortodoxă, și descendenții lor urmau a fi și ei ortodoxi. Se gândea la dificultățile pe care fiul ei le va întâmpina pentru a obține iertarea Bisericii Catolice. Era și ea iubitoare de artă, o bună pictoriță, o erudită în botanică, biologie și istorie naturală. Dar religia ,,îi strâmtase inima".