A. J. Toynbee

A.J.Toynbee, istroric englez, s-a nascut in 1889 la Londra. A facut studii de istorie la Colegiul Balliol de la Oxford, in perioada 1919-1924 a fost profesor de istorie universala la Universitatea din Londra, iar din 1925 pana in 1955 a fost director de studii la Royal Institute of International Affairs. In timpul celor doua razboaie mondiale a lucrat pentru Foreign Office si a fost membru al delegatiei britanice la conferinta de pace de la Paris din 1919 si 1946, s-a stins din viata in 1975.

Religia, afirma Arnold J. Toynbee, cunoscutul istoric englez si filosof al istoriei, este „afacerea serioasa a rasei umane” . Religia, fenomen universal ce constituie cea mai veche formă de manifestare a umanului în lume si in raport cu lumea ( cu creatia, cu natura), si cu o putere superioara ( supranaturala). Nu exista comunitate care sa nu se fi manifestat in plan religios. De la primele comunitati umane cunoscute, sacrul si religia au fost prezente în viata oamenilor. Religia face parte din natura umana; ea ne releva o dimensiune profundă - cea mai profunda din cate se cunosc - a fiintei umane. La această dimensiune se refera, se pare, Eclesiastul atunci cand afirma ca „ Dumnezeu a pus in inima omului pana si gandul vesniciei”.

Studiul istoriei compus din douasprezece volume (scrise intre 1934 si 1961) a inceput aceasta teoretizare despre „conceptul de dezvoltare a civilizatiilor”. Fiecare civilizatie a crescut si a evoluat daca raspunsul sau la o provocare a stimulat o noua serie de provocari (in special in functie de factori religiosi), in timp ce aceasta a decazut si a disparut cand a fost neputincioasa pentru a face fata provocarilor care i-au fost prezentate.

Prin urmare, in acest text, el a dezvoltat ideea de „unitate a Studiului istoric”, prezentand o viziune sistematica si unificatoare a istoriei umanitatii incluse in studiul diferitelor sale civilizatii.

Raspandirea crestinismului nu este unica cauza a prabusirii imperiului roman, afirmand ca civilizatia elena se destramase inaintea raspandirii crestinismului in imperiu, demonstrand pentru sutinerea cestei afirmatii compatibilitatea intre valorile sociale si cele spirituale. Analiza caracteristicilor firii omenesti prin care rezulta ca omul este sociabil, demonstreaza compatibilitatea dintre social si spiritual.

Toynbee evidentiaza importanta bisericii in viata societatii si sustine ca cele patru religii universale au puncte comune, fiind sustinatorul ideii beneficiului adus omenirii realizarea unei religii universale a intregii lumi, lupta dintre religii creand intotdeauna loc altor religii regionale, tribale, care vor duce la declinul civilizatiei.

Prima parte o constituie o viziune interesanta care si poarta denumirea de ,,Bisericile ca distrugatoare de civilizatii", abordand relatia dintre biserica si popoarele lumii in special aparitia crestinismului in europa. Cum anumite popoare trec de la cultura pagana la cea crestina unde se dezvolta relatia dintre individ si divinitate.

Acest schimb de culturi este cauzat si de faptul ca majoritatea sistemelor filozofice si religioase au contribuit la aparitia crestinismului, care a fost mai bine primita in randul oamenilor deoarece oferea o abordare spirituala mai mare a vietii.