Adolf Hitler

Adolf Hitler

Nascut pe 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, Austria, lider al Partidului National Socialist German, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducator absolut ("Führer") al Germaniei, a fost unul dintre cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere la începutul anilor 1930, odata cu ascensiunea nazismului în Germania, Hitler a initiat izbucnirea celui de Al Doilea Razboi Mondial si a instituit exterminarea în masa a evreilor si a adversarilor sai politici.

Tineretea:

Viitorul dictator s-a nascut la Braunau-am-Inn, în partea de vest a Imperiului Austro-Ungar, la 20 aprilie 1889. În scoala nu s-a remarcat, fiind un elev mediocru. Dupa moartea parintilor, în 1907, s-a mutat la Viena unde a încercat sa se înscrie la cursurile Academiei de Arte Frumoase, încercare ce s-a soldat cu un esec. Timp de sase ani a dus o viata mizera în cele mai sarace cartiere ale orasului, singura sa sursa de venit fiind ilustratele cu diferite cladiri din Viena, pe care le picta si vindea în cafenele. La Viena a capatat conceptiile pe care le va pune în aplicare când va ajunge cancelar al Germaniei. Satul de „babilonia de rase“ vieneza, a plecat în mai 1914 într-un oras „cu adevarat german“, München.

Odata cu începerea Primului Razboi Mondial, s-a înrolat în armata germana, câstigând Crucea de Fier, clasa 1. Sfârsitul razboiului l-a surprins într-un spital, fiind ranit în urma unui atac cu gaze al englezilor. Dupa terminarea razboiului, Hitler si-a schitat deja în minte ceea ce urma sa devina national-socialismul. O gândire bazata pe un anti-semitism crud si o orientare rasista asupra societatii si a valorilor ei (Volksgemeinschaft). În anul 1919 el a devenit spion al departamentului politic al armatei bavareze, prilej cu care a intrat în contact cu Partidul Muncitoresc German. Micul partid, în ciuda numelui, nu era o miscare de stânga, ci sprijinea ultranationalismul, anti-semitismul si anti-capitalismul. Cum era de asteptat, Hitler s-a înregimentat politic, devenind în scurt timp membru al comitetului executiv.

Energia si talentul sau propagandistic si oratoric l-au impus, astfel ca, Hitler, alaturi de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat programul politic în februarie 1920. Tot atunci s-a hotarât si schimbarea denumirii partidului în Partidul National-Socialist Muncitoresc. Astfel s-a deschis drumul ascensiunii la putere a lui Hitler.

Ideologia national-socialismului:

Ideologia nazismului nu s-a bazat de la bun început pe ideile lui Hitler, el doar preluând idei de la cei care se numeau teoreticieni rasiali si care, la sfârsitul secolului al XIX-lea, exprimasera noi concepte ca: rasa ariana, puritatea rasei. Conform acesteia, omenirea este alcatuita pe baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viata nu reprezinta altceva decât „supravietuirea celor adaptabili”. Poporul german era considerat superior, facând parte din "rasa ariana". Lor le revenea si sarcina de a mentine puritatea rasei si de a subjuga rasele inferioare (evreii, tiganii, slavii si rasele de culoare).

Hitler considera comunitatea evreiasca un cancer ce roade trupul Germaniei. „Alterarea sângelui si deteriorarea rasei reprezinta singurele cauze care explica declinul civilizatiilor stravechi. Niciodata razboiul nu a ruinat natiunile. În aceasta lume oricine nu este de origine sanatoasa poate fi considerat “pleava”.

Slabita de efectele Primului Razboi Mondial, cât si de conditiile foarte grele impuse prin Tratatul de la Versailles, Germania s-a prabusit într-un dezastru economic greu de imaginat. Plapânda democratie (Republica de la Weimar) nu putea face fata acestei crize, populatia devenind din ce în ce mai saraca si nemultumita. Zecile de mii de someri umpleau Germania interbelic. Din pacate pentru evolutia ulterioara, puterile câstigatoare în razboiul întâi nu au fost capabile sa înteleaga ca o tara umilita nu poate fi un pol de stabilitate. Conditiile impuse Germaniei nu aveau cum sa fie acceptate de o populatie flamânda si satula de razboi, dar foarte mândra. Efectele s-au dovedit a fi fatale. Din mijlocul saracimii s-a ridicat cel ce avea sa dezlantuiasca iadul în Europa douazeci de ani mai târziu.

Ascensiunea la putere:

Înca de la începuturile carierei politice, Hitler era constient de puterea propagandei, totul fiind foarte bine pus la punct. Din aprilie 1930, responsabil cu propaganda a fost numit Joseph Goebbels, cel care a folosit cu succes noile tehnici, afisele electorale cât si radioul. Au fost închiriate avioane si masini de lux pentru deplasarea mai rapida a lui Hitler în cât mai multe locuri. Toate aceste eforturi au avut efectul scontat, dar un mare merit la succesul nazistilor, l-a avut absenteismul. Succesul obtinut de partidul sau la alegerile din 1932 l-a încurajat sa nu accepte nici o alta functie decât cea de cancelar. Întâlnirile dintre Hitler si presedintele Hindenburg, nu au dus la nici un rezultat. A urmat o perioada tulbure în viata politica germana, toate culminând, totusi, la 30 ianuarie 1933 cu numirea în functia de cancelar a lui Hitler. Încet dar sigur, nazistii au preluat toate functiile de conducere, atât în Parlamentul german (Reichstag), cât si în economie. În martie 1933, Hitler s-a hotarât sa propuna noului Parlament Legea de împuternicire (Ermächtigungsgesetz), care prevedea înlaturarea procedurilor si legislatiei parlamentare si transferarea puterii depline cancelarului si Guvernului sau, aceasta capatând valori dictatoriale.

Cu ajutorul multimii adunate în strada si a terorii instaurate de "Divizia Furtuna" sau SA (Sturmabteilung) si o mare organizatie paramilitara de elita - SS (Schutzstaffel), legea a trecut cu 444 de voturi pentru si 94 împotriva. S-a deschis astfel calea catre dictatura totalitara.

„Noaptea cutitelor lungi“:

Hotarât sa struneasca cât mai eficient frâiele puterii, Hitler a decis în 1934 sa înlature atât adversarii politici, cât si fostii colaboratori, prin „lichidare“. Rivalitatile dintre Armata si trupele "furtuna” (SA) ale partidului nazist deveneau din ce în ce mai stânjenitoare pentru Hitler. Prins între ciocan si nicovala, acesta a mers totusi de partea armatei, tinând cont si de faptul ca planul sau de cucerire a Europei începea sa capete contur. Pentru a pune în aplicare acest scenariu, avea nevoie de sprijinul total al conducatorilor militari. A încercat totusi o mediere între cele doua parti, lovindu-se însa de nereusita. La 30 iunie 1934, Hitler s-a hotarât. A lichidat SA-ul ca forta politica si militara. Liderul acestei grupari înarmate a nazistilor, Ernst Röhm, a fost împuscat alaturi de toti conducatorii SA. Tot atunci s-a platit si o polita mai veche, fostul cancelar, Kurt von Schleicher fiind si el lichidat.

Istoricii au estimat ca si-au pierdut viata atunci un numar de 400 de persoane. Sunt greu de estimat consecintele actiunilor desfasurate în „noaptea cutitelor lungi“. De remarcat e faptul ca Armata s-a atasat fara comentarii la regimul nazist, iar SS-ul a devenit principala forta în declansarea terorii naziste. Hitler si-a instaurat astfel propria suprematie politica. „Daca se poate preveni un dezastru, aceasta se face numai prin actiuni întreprinse cu viteza luminii. Raspândirea revolutiei poate fi oprita numai printr-o interventie brutala, sângeroasa”.