Ambiții politice și economice în timpul comunismului, datoria externă a României

Pentru a intelege problema datoriei externe a Romaniei, este necesar un scurt rezumat asupra nemultumirii politicienilor romani care au regretat integrarea in economia internationala, ceea ce insemna mai mult sau mai putin atunci, acest lucru. Aceasta nemultumire s-a manifestat cel mai puternic odata cu venirea la putere a Partidului Comunist dupa al doilea razboi mondial si a dus la intentia declarata de a promova industria in detrimentul sectorului agrar. Aceeasi intentie a stat si la baza politicii economice sub guvernarea lui Nicolae Ceausescu (1965-1989).

Intrucat politica CAER si anume ,,Consiliul de Ajutor Economic Reciproc,, creat la initiativa URSS in 1949 ca un echivalent al OECE (Organizatia Europeana pentru Cooperare Economica), a destinat Romaniei rolul unei tari agrare; dar politicienii romani s-au indreptat pas cu pas catre companiile occidentale, importand utilaje pentru industrie si la bancile occidentale pentru a primi credite pentru cumpararea acestora.

In acelasi timp au devenit din ce in ce mai disociati de comertul cu tarile socialiste bazate pe schimbul de bunuri(comertul de troc), trecand la sistemul de tranzactionare capitalist, unde se platea in valuta.

Dupa ce Nicolae Ceausescu a ajuns seful statului si al partidului comunist, a existat o perioada de apropiere fata de Occident, ca produs al asa-numitei politici de stabilizare aplicata in aproape intreaga lume socialista inca din anii 1960.

Aceasta apropiere, celebrata de Statele Unite si Europa de Vest, au dus la solicitarea in 1975, a unui credit in valoare de 21 de miliarde de dolari catre Fondul Monetar International si Banca Mondiala , pentru incurajarea si dezvoltarea industriala a Romaniei. Banii obtinuti au fost investiti intr-o dezvoltare uriasa a economiei romanesti si a nivelului de viata, extinderea industriei in toate domeniile si transformarea tarii intr-o economie practic autosuficienta, cu capacitatea de a produce aproape totul de la sine.

Intre anii 1960 si 1970, Ceausescu a fost considerat unul dintre cei mai ,, iluminati,, lideri din Europa de Est, deoarece el a incercat castigarea sprijinului popular prin cresterea salariilor, reformarea sistemului de pensii si incitarea consumului prin preturi mai mici pentru bunurile de consum.

Desigur, obtinerea imprumutului a vut un dezavantaj extraordinar, pe care Comitetul Central al PCR l-a remarcat, deoarece suveranitatea romaniei a fost afectata intrucat FMI si Banca Mondiala, dupa acordarea acestuia, au facut presiuni asupra guvernului pentru a se implica in deciziile politice ale tarii.

Rambursarea si platile de dobanda au crescut la 800 de milionae de dolari in 1980, acest lucru datorinduse cresterii ratelor dobanzilor internationale. Intre timp, veniturile din exporturile Romaniei au scazut si cutremurul din 1977 a afectat grav infrastructura tarii; dar si caderea Sahului Persiei in 1979, a avut un impact puternic, acesta fiind principalul furnizor al romaniei, de petrol, pe baza de troc.

In consecinta, petrolul a devenit o problema pentru Romania, industria s-a petrochimica bazanduse pe importurile de petrol care trebuiau platite in valuta. Pe de alta parte, preturile produselor agricole pe care Occidentul le-a admis pe pietele sale au scazut in respectivii ani.

Confuntandu-se cu probleme mai mari pentru satisfacerea creditorilor sai, in 1981 guvernul roman cere la FMI un imprumut, pe care acesta initial era pragatit sa il acorde; Romania a fost prima tara din blocul estic care a devenit membru al FMI, in anul 1872.

Datorita crizei economice din Polonia din primavara anului 1981, toate operatiunile de credit cu tarile blocului sovietic au fost revizuite, FMI si-a retras partial promisiunile deja semnate, iar Romania a trebuit sa ceara un moratoriu cu bancile creditoare.

In cele din urma FMI a acordat un imprumut de stabilizare, dar cu conditii mai proste decat fusese negociat inainte, cerand in acelasi timp conditii din partea Romaniei, care din punct de vedere al guvernului constituia o ingerinta serioasa in afacerile interne ale tarii.

Toate acestea au afectat grav situatia tarii, care, ca urmare a increderii sale in institutiile occidentale, a devenit foarte dependenta de importurile de orice fel, fiind brusc afectata atat in domeniul alimentar cat si in domeniul productiei.

Din toate acestea, liderii romaniei ajung la concluzia ca intregul sistem de creditare occidental a fost o capcana in care au cazut si din care ar trebui sa scape cat mai curand posibil.