Armata română

Mica cetate a Italiei , Roma a devenit capitala unui imperiu prin

cuceriri . A început prin biruinta asupra regatului etrusc . Apoi a

învins Cartagina si domneste pe mare si comert . Supune apoi Grecia .

În Europa , legiunile sale invadeaza pamânturile bogate ale popoarelor

galice si belgice , ocupa tara celtilor iberici (Spania) , apoi a

celtilor din Britania ( Anglia ) . În Orient , în Africa , creeaza

provinciile Siriei , Indiei ( Palestina ) , Egiptului . Roma a reusit

sa-si mentina imperiul datorita legiunilor sale , care pazesc

frontierele , Roma îsi organizeaza treptat provinciile , legate între

ele printr-o retea de drumuri rapide . Multumita pacii pe care o aduce

, în întreg imperiul se ridica terme , amfiteatre , poduri . În toate

orasele , locuitorii cei mai bogati îsi construiesc case frumoase ,

vorbesc latina si viseaza sa ajunga senatori la Roma .

In timp ce Imperiul Roman de Rasarit- Imperiul Bizantin se mentinea cu o constanta forta, Imperiul Roman de Apus se dezmembra sub puterea barbarilor. Multa vreme aceasta perioada cuprinsa intre 400 si 1400 a fost vazuta ca o perioada cruda, cuprinsa intre doua mari civilizatii: cea a Renasterii si civilizatia romana. De aceea aceasta perioada a fost numita Evul Mediu.

In secolul al XI-lea, Europa incepe sa se contureze asa cum o vedem noi astazi. Nobilii, mari proprietari de pamanturi, au inceput sa-si construiasca castele fortificate, construite pe inaltimi si inconjurate de ziduri puternice si de santurii pline cu apa. Elementul central era donjonul, care era la randul sau o constructie fortificata, putand oferii stapanului posibilitatea de locuire.

Dacia în timpul stapânirii romane (106-271)

Pe timpul stapânirii romane Dacia era condusa de un guvernator cu

titlul de legatus Augusti praetore, iar capitala a fost stabilita la

Ulpia Traiana Sarmizegetusa, care continea atât numele cuceritorului,

cât si denumirea vechii capitale a Daciei, Sarmizegetusa.

În timpul împaratului Hadrian Dacia a fost împartita în Dacia

Superioara, care continea Transilvania propriu-zisa si Banatul, Dacia

Inferioara, adica Oltenia si coltul sud-estic al Transilvaniei si

Dacia Porolissensis, nordul Daciei Superioare. mai târziu Marcus

Aurelius a mentinut Dacia Pororolissensis, dar Dacia superioara devine

Dacia Apulensis, iar cea inferioara Dacia Malvensis.

În ceea ce priveste organizarea militara, armata era alcatuita din

doua legiuni romane, din care faceau parte doar cetateni romani si

numeroase trupe auxiliare, din care faceau parte autohtonii, dacii.

Armata îsi avea garnizoana în castre, tabere întarite, aparate de unu

sau doua santuri, val de pamânt sau zid de piatra

Ocupatiile dacilor nu se modifica fundamental. Ei continua sa practice

agricultura, o noutate fiind aparitia fermelor agricole, care aveau în

centru un ansamblu gospodaresc denumit villa rustica, cresterea

animalelor, extragerea bogatiilor solului (aurul era proprietatea

statului roman), mestesugurile, mestesugarii sunt organizati în

asociatii denumite colegii (ex: "Colegiul Faurilor").

În ceea ce priveste orasele, acestea erau împartite de-acum în

municipii, orase mai putin dezvoltate (Dierna, Tibiscum, Ampelum) si

colonii, orase mult mai dezvoltate, mai întinse, adevarate focare de

romanizare (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Napoca, Drobeta, Apulum,

Romula).

Viata spirituala a Daciei cunoaste o diversitate impresionanta.

În provincia Dacica predomina fenomenul de sincretism,

(contopirea unor divinitati asemanatoare dar de origine diferita în

una singura).

Stapânirea romana în Dacia s-a mentinut pâna în anul 271, când

împaratul Aurelian s-a facut obligat sa retraga armata si

administratia romana, ca urmare a intensificarii atacurilor gotilor. A

avut doua optiuni: sa pastreze Dacia, dar cu pretul ca cetatile romane

de la sud de Dunare sa fie devastate de migratori sau sa se retraga

din Dacia. A ales a doua optiune, Dunarea devenind granita dintre

Dacia si Imperiul Roman. În Dacia ramâne o populatie puternic

romanizata. Dobrogea a fost anexata în 46 provinciei Moesia, si a fost

stapânita de Imperiul Roman pâna în 602.

Procesul de romanizare a început cu orasele, unde romanii alcatuiau,

aproape peste tot, majoritatea. În relatiile cu administratia, cu

armata, cu colonistii, dacii au început a deprinde limba latina.

Negustorii si mestesugarii, mai ales, erau profesional obligati sa o

faca. Altfel, n-ar fi putut sa-si continue afacerile. Aceia dintre

autohtoni care voiau sa joace un rol în administratie, trebuiau sa

învete latina. Se mai adauga si moda, spiritul de imitatie care, în

toate vremurile si la toate popoarele, a gasit adepti.

În romanizarea satelor, au avut un rol important veteranii. Cum

serviciul militar dura mult - 25 de ani - o buna parte dintre

legionari erau casatoriti. Legiunile si diferitele corpuri de trupa

auxiliare, stând însa permanent în Dacia, este evident ca multe din

sotiile soldatilor vor fi fost autohtone. La eliberare, legionarul,

numit acum veteranus, capata dreptul de cetatenie pentru el si

întreaga lui familie. Copiii veteranilor si ai dacelor erau deci

cetateni romani si vorbeau latina.

Una din problemele cele mai grele este stabilirea contributiei

diferitelor elemente etnice la constituirea unui popor, stabilirea

elementelor sub raportul rasei, al limbii, al organizarii de stat, al

civilizatiei si culturii.