Asasinarea lui Kennedy

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a început o nouă epocă, epoca războiului rece între Vest și Est. America era cea mai puternică țară capitalistă față de restul lumii vestice, de aceea avea nevoie de un nou conducător dinamic. John Fitzgerald Kennedy a fost președinte al S.U.A instalat în funcție în 1961 și a fost mai puțin de trei ani la conducerea președenției.

Se pare că ar exista două perspective teoretice care afectează în mod curent modul de înțelegere al publicului asupra asasinării lui John F. Kennedy. Ambele însă distorsionează realitatea cu privire la asasinat, aceasta fiind o greșeală capitală a aparatului executiv.

Prima dintre teorii, sursa de informație pentru numeroase cărți conspirative, detaliază un complot împotriva lui Kennedy, constând dintr-o grupare marginală, care de obicei include Mafia sau o mișcare anti-Castro (sau chiar pro-Castro), câteodată cu suportul câtorva agenți renegați CIA. Această teorie, care a fost pusa în circulație încă din anii ’70, pare a avea o funcție particulară în modelarea percepției noastre asupra asasinatului și a evenimentelor ce-l înconjoară.

O a doua teorie, care devine din ce în ce mai dominantă, admite faptul că ar fi existat într-adevăr o mușamalizare oficială a asasinatului, dar ca această mușamalizare ar fi benevolă poporului american, și construită spontan pentru a evita o confruntare cu Uniunea Sovietica sau Cuba, care erau suspectate de unii de la putere a fi adevarații asasini. O variație recentă a acestei teorii susține faptul că aceasta mușamalizare a fost realizată pentru a proteja publicul de consecințele politicii depravate externe a fraților Kennedy. Această variație argumentează faptul ca în timp ce Oswald a fost singurul asasin, Castro poate l-a influențat. Dar totul se reduce la o nemiloasă persecuție a Războiului Rece din partea familiei Kennedy, adesea împotriva sfaturilor temperate a altor puteri din cadrul statului.

John F. Kennedy a fost erou al Războiului din Pacific, a adoptat politica noilor frontiere și a intrat în lumea politicii ca un campion al unei Americi puternice. A urmărit adoptarea unor măsuri de înlăturare a discriminării rasiale și de promovare a deschiderii în politica externă. El a propus americanilor să atingă o ,,dublă frontieră’’: o mai mare dreptate socială. Denumirea ,,dublă frontieră’’ amintea de curajul și voința vechilor coloniști care au dus frontiera S.U.A. până la Oceanul Pacific. A devenit cel de-al 35-lea președinte al țării, iar pe durata mandatului său, a dovedit că era un conducător puternic, devenind un erou modern al poporului american, indiferent de situațiile pe care a fost chemat să le abordeze,cum ar fi Războiul din Vietnam, criza din Cuba, programul Apollo. Visul său a fost curmat însă de glonțul ucigaș, multe întrebări rămânând și acum fără răspuns.