Aspecte ale Plasticii Antropomorfe Neolitice și Eneolitice pe Teritoriul României

As the latest archaeological researches point out, on the territory of Romania, a more or less developed plastic art existed since the earliest period of the Neolithic, besides pottery. It was proven that the roots of this form of the prehistoric art could not be found in the Paleolithic. Thus this art was brought from Eastern Mediterranean and Asia. Most of the anthropomorphic representations are made of clay, embracing the whole period, from its beginnings to its end. Other materials used, were bone and marble, but the number of figures made from these is quite small.

Most of these representations are feminine, and various types of figures can be distinguished. Those which represent men are more scarce masculinity being emphasized in different ways. In fact, these representations reflect the social development of the time speaking thus of matriarchy, the change of occupations. The representation of women is probably related to the cult of fertility and fecundity. Although in the Aeneolithic, no significant change considering the magic and religious concepts and representations could be observed, an increase in the importance of men can be noticed by the end of the age.

Pe teritoriul României trecerea la epoca pietrei şlefuite s-a făcut odată cu pătrunderea dinspre sud a unor elemente aparţinând etapei Proto-Sesklo, din Thesalia (Grecia), a căror prezenţă a fost identificată la Gura Baciului (Transilvania Centrală) şi la Cârcea (în Oltenia). Cea mai veche cultură neolitică a fost însă cultura Starcevo-Criş, adusă la nord de Dunăre de purtătorii ei din regiunile de la sudul fluviului, făcând parte dintr-un mare complex cultural ce a acoperit o importantă zonă a centrului şi sudului Peninsulei Balcanice (mileniul VI î.Hr.)1. De-a lungul întregii epoci neolitice, pe teritoriul României oamenii şi-au reprezentat divinităţile sub forma a diverse personaje şi chipuri şi în variate poziţii rituale2. Totuşi originea plasticii neolitice de pe teritoriul României nu poate fi căutată în paleolitic, atât datorită existenţei unei cezuri de mai multe milenii ce le se separă, cât şi faptului că sculpturile paleolitice s-au răspândit pe un imens teritoriu euro-asiatic, pe când cele neolitice de început şi din etapele următoare sunt caracteristice şi numeroase în special în regiunile sud-est europene, dependente din punct de vedere al aportului cultural de Mediterana Orientală şi mai ales de Asia Anterioară.

1 Vladimir Dumitrescu, Arta preistorică în România, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974, p. 170 - 266.

2 Eugen Comşa, Figurinele de marmură din epoca neolitică de pe teritoriul României, în Pontica, 9, 1976, p. 23 - 28. 1

În urma cercetărilor arheologice s-a stabilit că marea majoritate a statuetelor neo-eneolitice din România au fost modelate din lut, apoi, o serie destul de numeroasă o constituie piesele tăiate în os, acestea fiind cantonate doar în unele culturi, iar cele dăltuite în piatră sau marmură sunt foarte puţine. Piesele din os sunt exclusiv antropomorfe, pe când acelea din lut şi din piatră sunt atât umane cât şi animale. În legătură cu aceste sculpturi stau vasele antropomorfe şi zoomorfe (la unele culturi) precum şi modelarea izolată a capului sau a corpului uman şi al animalelor pe unele vase de forme comune. Cele mai numeroase sculpturi şi cele mai semnificative sunt acelea descoperite în aşezările culturilor Vinca-Turdaş şi Hamangia – din neolitic – şi în aşezările culturilor Precucuteni, Gumelniţa şi Cucuteni – din perioada eneolitică3.

Cele câteva figurine din marmură descoperite în ţara noastră au fost scoase la iveală din cuprinsul următoarelor obiective arheologice: Pietrele şi Olteniţa (jud. Ilfov), în cuprinsul tell-ului Gumelniţa; Cernavodă (jud. Constanţa) aparţinând culturii Hamangia, respectiv Liubcova (jud. Caraş-Severin), din faza Orniţa (Vinca B2) a culturi Vinca. Astfel au fost documentate figurine de marmură doar în Dobrogea, Muntenia şi Banat, totalizând 6 figurine, trei în aşezări şi trei în cuprinsul unei necropole, aceste complexe datând din neoliticul mijlociu şi din cel târziu.

Figurinele din aria culturi Hamangia sunt caracterizate prin dimensiunile lor reduse. Toate cele trei piese descoperite până acum reprezintă stilizat un personaj feminin în picioare, referindu-ne la două tipuri: primele două sunt redate cu capul şi gâtul prelung arcuit la partea superioară cu sâni voluminoşi4. Se poate presupune că personajul înfăţişat ţinea mâinile sub sâni. Cea de-a treia figurină fiind lucrată dintr-un fragment de brăţară masivă de marmură este arcuită nefiind redat relieful anatomic, capul şi gâtul fiind înfăţişate printr-o mică prelungire arcuită, cu o adâncitură rotundă în vârf, având în dreptul braţelor două orificii laterale, masivitatea şoldurilor fiind reprezentată prin lărgirea laterală, iar picioarele sunt despărţite printr-o despicătură5. Aceste figurine provin dintr-o vastă necropolă6 şi este de presupus că ele datează din faza Ceamurlia de Jos, fază mijlocie din evoluţia culturii Hamangia.