Atena

Atena a devenit cel mai renumit oras al Greciei Antice între anii 500-400 î.c. Regiunile pe care azi le numim Grecia, coasta Turciei si Egiptul erau pline de poleis sau orase cetati. Unele erau cetati mari, ca de exemplu Corintul. Fiecare cetate avea moneda proprie, legi proprii si modul lor de a vorbi.

Între anii 500-400 î.c.atenienii au dus numeroase lupte împotriva altor orase cetati. În aceasta perioada au întemeiat un imperiu si au creat un mod de viata, care de atunci a fost admirat de toata lumea.

Atenienii credeau ca orasul lor era sub protectia zeitei Atena, o zeita razboinica si ca tatal ei era Zeus, regele tuturor zeilor. De asemenea credeau ca ea are multi frati si surori printre care Apollo, zeul soarelui si Dionysos, zeul vinului. Pentru ei Atena era zeita întelepciunii; ea a inventat plugul, trompeta, arta olaritului, carul de lupta, corabia.

Zeita Atena a oferit orasului care-i purta numele maslinul, care l-a transformat într-o cetate foarte bogata .

Unele din minunile Atenei Antice pot fi vazute sub forma unor cladiri care au supravietuit pâna azi. În mijlocul Atenei se afla un deal, numit Acropole. Aici s-au construit cele mai minunate cladiri ale orasului, care în majoritate erau folosite în scopuri religioase.

Erechteionul ; numele acestui templu vine de la unul din primii regi ai Atenei. În curtea Erechteionului crestea maslinul despre care se credea ca fusese daruit orasului de catre zeita Atena.

Statuia Atenei luptatoarea era atât de mare încât marinarii atenieni aflati departe pe mare puteau vedea coiful si lancea zeitei stralucind în lumina soarelui.

Propileele. Pe aici se facea intrarea în Acropole. Drumul catre Propilee era format dintr-o panta abrupta pe care înaintau procesiunile religioase îndreptându-se spre templu.

Partenonul era cea mai frumoasa cladire de pe Acropole ; era un templu construit de Pericle si dedicat zeitei Atena Partenos. Cuvântul grec “parthenos” înseamna “necasatorit ”, iar Partenon însemna “casa zeitei necasatorite”. Este o cladire impunatoare cu o lungime de 99,7 m si o latime de 33,5 m. Constructia ei a durat 15 ani; a fost cladit din marmura Pentelica, care contine minereu de fier si îi confera în lumina soarelui o stralucire cala, aurie. În interior exista o alta statuie imensa a zeitei Atena, sculptata în fildes si aur de Phidias. Partenonul era scena unuia din cele mai mari festivaluri ateniene-Panathenaea. Acest festival se tinea la fiecare 4 ani în cinste zeitei Atena ; era un amestec de ceremonie religioasa si distractie, se organizau întreceri atletice si o cursa cu torte care se tinea noaptea pe strazile orasului. Cel mai important eveniment al festivalului era o procesiune în care tinere fete ateniene duceau peplos-ul la Partenon (îmbracaminte sacra facuta în fiecare an pentru Atena si pusa pe umerii statuii. Pericle a comandat ca aceasta procesiune sa fie sculptata pe friza care înconjoara Partenonul. Aceste sculpturi se numesc marmurile Elgin (dupa Lordul Elgin, cel care le-a dus în Anglia)Unele dintre ele pot fi admirate în British Museum.

În fiecare an atenienii tineau un mare festival dramatic, numit Marea Dionysia . Festivalul tinea 6 zile si punerea sa în scena era foarte costisitoare. În primele3 zile se prezentau comedii si întreceri pentru poeti , iar ultimele 3 zile erau rezervate pentru piese serioase.

Cel mai renumit festival al atletilor era denumit Jocurile Olimpice ; ele si-au luat numele de la Olympus, centrul religios din sudul Greciei. Jocurile se tineau la fiecare 4 ani, la sfârsitul lunii iunie. Dupa o ceremonie de deschidere solemna primul eveniment era cursa de care de lupta cu patru cai. Participau pâna la 40 de care învârtindu-se în jurul stadionului însotite de un zgomot ca de tunete. Foarte putine erau cele care terminau cursa din cauza ciocnirilor dar si din cauza distantei de 14,4 km cât masura traseul obligatoriu.

În cadrul Jocurilor Olimpice mai existau meciuri de box, alergari, întreceri de lupte si petatlon. În limba greaca “pente” înseamna cinci, iar “atlon” – întrecere. Deci pentatlonul era o combinatie de cinci discipline sportive diferite. Concurentii trebuiau sa alerge, sa sara în lungime, sa arunce discul si sulita si sa se lupte. Învingatorii purtau pe cap o cununa de frunze de maslin salbatic.

Dansul joaca un rol mult mai important la vechii greci decât în societatea moderna. Dansul nu este o doar o distractie ci expresia spontana a unor sentimente profunde (bucurie, tristete). Pe lânga dansurile solemne, se cunosteau dansurile violente si lascive , numite cordax. Sparta a fost una din cetatile unde dansul era la mare cinste. Muzica era unul din elementele de cult si putine ceremonii religioase se desfasurau fara cântece. Muzica era acompaniamentul necesar al poemelor si al “corurilor de dansatori” si umplea lungile intermedii dintre actele tragediilor si comediilor. Soldatii se duceau la lupta cântând si tot cântând se odihneau dupa o zi de munca participantii la banchete. Cei mai vechi muzicieni cunoscuti sunt Orfeu, Linos, Tamiris. Muzica greaca este în esenta o muzica vocala. Principalele instrumente folosite erau lira, flautul dublu si tamburina. Notatia muzicala era alfabetica ; anumite semne adaugate deasupra literelor indicau durata sunetelor.