Budismul Tibetan

CAPITOLUL I

DOCTRINE FUNDAMENTALE ÎN BUDDHISMUL TIBETAN

1.1. Originile interdependente

În general scrierile buddhiste admit că prima predică a lui Buddha a constat într-o expunere a teoriei „originilor interdependente” (pratitya samudpada), care este cunoscută şi ca doctrina celor douăsprezece cauze (nidanas). Toate şcolile, indiferent de orientare au aderat la această doctrină, motiv pentru care unul dintre În general scrierile buddhiste admit că prima predică a lui Buddha a constat într-o expunere a teoriei „originilor interdependente” (pratitya samudpada), care este cunoscută şi ca doctrina celor douăsprezece cauze (nidanas). Toate şcolile, indiferent de orientare au aderat la această doctrină, motiv pentru care unul dintre filosofii buddhismului a numit pratitya samudpada „Nestemata doctrinei buddhiste”. Toţi termenii care sunt folosiţi în această enumerare se pretează cu uşurinţă aplicării la etapele vieţii individuale, aceasta fiind şi interpretarea pe care o dau buddhiştii Hinayana. Pentru buddhişti seria celor douăsprezece cauze se aplică întregului univers existenţial, în consecinţă, şi oamenilor. Cunoaştem din prezentarea doctrinei Annata că eu-ul este negat în doctrina lui Buddha, al cărui obiectiv principal este negarea lui, fapt care, o deosebeşte de doctrinele hinduiste ortodoxe. De aceea credo-ul buddhist constă în două declaraţii scurte şi tranşante:

„Toate compusele sunt impermanente.

Toate lucrurile sunt lipsite de sine (Atman- eu-l sau sufletul)”

Acesta fapt înseamnă că dacă sunt îndepărtate elementele constitutive ce formează realitatea în sine, şi dacă facem abstracţie de calităţile care ne-o face perceptibilă, nu vom întâlni nimic distinct în afara acestor elemente constitutive ale calităţilor şi nu vom descoperi ce este realitatea în sine. Există un exemplu clasic în buddhism oferit de textele buddhiste Este vorba despre imaginea carului format dintr-o îmbinare de roţi. La fel se întâmplă şi cu omul căruia dacă i s-ar da la o parte forma fizică, simţurile, activitatea mentală, conştiinţa-cunoaştere, nu ar mai rămâne nimic.

Termenul de interdependenţă indică faptul că nu este vorba despre o linie de filiaţie directă. De aceea buddhismul tibetan spune că trebuie ca buddhistul să se ferească a crede că acest lucru ce există îl generează pe un altul. Teoria originilor interdependente este strâns legată de cea a instantaneităţii şi a impermanenţei tuturor fenomenelor. Acestea constau în străfulgerări discontinue de energie. Se crede astfel că nimic nu poate fi produsul unei cauze singure deoarece pentru a se ajunge la un rezultat este nevoie de mai multe cauze. Se poate spune că Teoria Originilor interdependente doreşte să accentueze faptul că existenţa trecătoare a anumitor fenomene este necesară pentru ca un alt fenomen să capete existenţă.

În învăţătura buddhismului tibetan se acordă o mare insistenţă impunerii ca doctrină fundamentală a acestei negări a eu-lui. Cei ce persistă în credinţa că există în realitate un eu conştient se crede că nu înţeleg sensul autenticei învăţături, motiv pentru care nu pot fi denumiţi buddhişti. De aceea aceştia nu vor obţine eliberarea. Aceasta se întâmplă pentru că fără o înţelegere perfectă, adică fără o viziune clară a acestei absenţe a eu-lui nu se poate sesiza mijlocul de trecere dincolo de fiinţă şi de nefiinţă. Buddhistul tibetan trebuie să renunţe la credinţa în existenţa unui ego, dacă doreşte să fie cu adevărat buddhist. De aceea ego-ul este înlocuit şi înţeles ca un curent de elemente care se deplasează grupat. Curentul este denumit Santana şi joacă rolul vieţii individuale. Fenomenele care alcătuiesc curentul sunt înţelese ca evenimente discontinue succesive, fără să fie legate unele de altele. Un învăţat german, trăitor ca monah buddhist în Ceylon, numit Thera Nyanatiloka, afirma că obţinerea stării de Nirvana este echivalentă cu epuizarea acestui curent de activitate, atunci când încetează de a mai fi alimentat prin aportul de Karma datorat activităţii individului. De aceea ceea ce se poate considera a un individ nu este decât un curent anume, un .santana special. Trebuie specificat că acestui curent format din succesiuni maeştrii tibetani nu-i acordă importanţă decât în măsura în care el este valorizat dintr-o perspectivă buddhistă autentică.

Lanţul Originilor interdependente se derilează în toate peste tot, în infinitul mic, ca şi în infinitul mare. Trebuie specificat că deriilarea lui nu se face progresiv în timp, deoarece cele douăsprezece cauze interdependente sunt prezente totdeauna, coexistente şi interdependente. Activitatea lor este conjugată şi nu există decât una prin cealaltă. Descrierea Lanţului Originilor interdependente nu poate fi înţeleasă ca o descriere de incidente survenite în jurul unei fiinţe existente în afara lor deoarece fiecare fiinţă este Lanţul Originilor interdependente, după cum tot el este universul, iar în afara activităţii sale nu este nici o fiinţă, nici un univers.