Căderea comunismului și democratizarea în Europa Centrală și de Est

Prabusirea ca si nasterea comunismului ca forma de organizare politica a unei societati au fost in opinia politologilor, istoricilor dar si a opiniei publice evenimentele care au marcat in mod deosebit istoria secolului al XX-lea.

Comunismul este o formaţiune socială cu două faze în dezvoltarea sa: faza inferioară, socialismul, şi faza superioară, comunismul propriu-zis, dezvoltat din primul, cînd forţele de producţie ating un nivel foarte ridicat, mijloacele de producţie sînt proprietate socială, nu mai există clase sociale, dispar deosebirile esenţiale dintre oraş şi sat şi cele dintre munca fizică şi cea intelectuală şi cînd nivelul productivităţii muncii şi al conştiinţei sociale asigură condiţii pentru aplicarea în repartiţie a principiului „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi“. Comunismul, în concordanţă cu dezvoltarea amplă a ştiinţei şi culturii, presupune şi o organizare calitativ superioară a întregii activităţi economico-sociale, o diviziune nouă, comunistă a muncii, întemeiată pe afirmarea liberă, deplină şi multilaterală a capacităţii, aptitudinilor şi talentului tuturor membrilor societăţii.

Comunismul este o societate fără clase, în care se realizează egalitatea socială deplină a tuturor membrilor societăţii. Comunismul va cunoaşte şi modificări profunde în structura organizatorică a societăţii. Statul, în calitate de instrument de clasă, va dispărea din ansamblul instituţiilor sociale; unităţile de producţie şi teritoriale vor fi administrate în mod democratic cu participarea tuturor membrilor lor, asigurîndu-se rotaţia periodică în funcţiile administrative în raport cu aptitudinile şi calităţile lor profesionale. Marx a relevat caracterul istoric al politicii, definit ca expresie a unor raporturi de clasă. În comunism, organizarea societăţii îşi va pierde caracterul politic, de clasă, de dominaţie socială a unei clase, realizîndu-se ca proces de autoconducere. comunismul, ca ideologie si sistem politic, este considerat o antiteza la ceea ce constituie principala premisa a gândirii liberale, de exemplu individualitatea si unicitatea persoanei.

Regimurile comuniste au avut efecte de omogenizare si totodata de diferentiere.Conducatorii lor au impartasit un tel comun,construirea socialismului pe linia trasata de sovietici.Devierea de la ortodoxia comunista a atras sanctiuni,nu numai pentru persoanele trimise in gulaguri,ci si pentru tarile excluse din reteaua de institutii politice,economice si militare.Simultan,integrarea tarilor in sistemul sovietic le-a indepartat de democratiile europene cu economii de piata.Efectul divizarii a fost cel mai bine observat la granita dintre cele doua Germanii,unde granicerii est-germani patrulau avand ordinul sa impuste pe oricine ar incerca sa fuga in Vest.Dupa cum a afirmat Therborn”Europa de Est a devenit si mai estica”.URSS s-a indreptat spre comunism o generatie inainte fata de vecinii ei si a fost puterea hegemonica in cadrul blocului comunist.

Uniunea Sovietica nu numai ca a indemnat alte tari sa o urmeze,dar a avut o multime de institutii specializate pentru a se asigura ca o vor face.Politic,partidele comuniste erau obligate sa urmeze linia Moscovei.In domeniul economic,introducerea economiei de comanda a fost completata prin organizarea de catre Moscova a schimbului economic intre tarile blocului sovietic.In spatele tuturor aceste procese era puterea militara a Uniunii Sovietice,institutionalizata in cadrul Pactului de la Varsovia.Amplasarea unei Cortine de Fier care sa divizeze Europa,departe inspre vest fata de granitele istorice ale Rusiei,a atins un scop militar complementar celui politic,de creare a regimurilor comuniste din Europa Centrala si de Est.Sub conducerea sovietica s-a format o alianta militara,Pactul de la Varsovia,care era un tratat comun de aparare impotriva unui posibil atac german.In absenta institutiilor de piata, a fost nevoie sa se organizeze comertul international cu bunuri si materii prime intre economiile de comanda,in special pentru tarile central-est europene care nu aveau suficiente materii prime si depindeau de Uniunea Sovietica.Relatia a fost oficializata in 1949 prin formarea Consiliului pentru Asistenta Economica Reciproca(CAER).

Istoria a intors o pagina cand puterea comunista s-a prabusit in Europa Centrala si de Est,aparand noi regimuri care s-au rupt de trecutul comunist.In decursul la aproximativ doi ani ,intre sfarsitul anilor 1989 si 1991,toate statele foste comuniste din Europa de Est si Centrala au trecut la postcomunism.Postcomunismul este un nou fenomen care consta in respingerea dominatiei straine si a comunismului ca sistem al puterii,explorat initial de catre Zbigniew Brzezinski”intr-un sistem postcomunist disparitia comunismului nu a ajuns in punctul in care nici teoria marxista,nici vechea practica a comunismului nu mai dicteaza prea mult-daca nu chiar deloc-in privinta politicii publice curente.Post-comunismul va fi doar un sistem in care comunistii auto-declarati nu iau in serios doctrina comunista ca ghid pentru politica sociala”.

In post-comunism este respinsa dominatia straina,care pentru majoritatea tarilor din Europa Centrala si de Est venea din partea Uniunii Sovietive.Rusia reprezenta dominatia straina in cazul multor parti ale URSS iar in cazul Iugoslaviei-Serbia.In post-comunism era respins comunismul ca sistem al puterii era repudiata falsitatea,ipocrizia,elitismul,coruptia ,incompetenta,performantele slabe ale comunistilor.Numerosi cetateni din fosta lume comunista doreau colapsul puterii comuniste si considerau ca aveau nevoie de orice lucru pe cat posibil opus comunismului.Se dorea un sistem pluripartidist,intrucat comunismul insemna un stat cu un partid unic.Si daca in comunism economia era centralizata si planificata,se dorea o economie de piata si aflata in cea mai mare parte in proprietate privata.Adoptarea acestor doua concepte de democratie si de economie de piata contura mirajul bunastarii,niveluri mai bune de trai pentru cetatenii din ex-spatiul sovietic.

Un regim post-comunist este o reactie la regimul anterior;in Europa Centrala si de Est,reactia a produs cererea de democratizare.Totusi mostenirea vechiului regim face acest lucru greu de realizat. Cand un regim se prabuseste si altul nou se formeaza,structura puterii politice este destramata.Totusi,mostenirea culturii politice ramane.Un regim care incepe sa se democratizeze trece prin multa nesiguranta;singurul lucru stiut este ca predecesorul lui a cazut si a lasat mostenire multe probleme.Un regim nou poate primi o mostenire usoara sau una grea de la predecesorii sai,in functie de nivelul pana la care regimul anterior a respectat suprematia legii,a tolerat institutiile societatii civile si a institutionalizat competitia electorala si responsabilitatea guvernantilor.Acolo unde institutiile de baza ale democratiei lipsesc sau sunt slab dezvoltate,democratizarea trebuie sa porneasca de la zero.In locul dezvoltarii si reformarii institutiilor existente,o democratie noua post-comunista trebuie sa creeze institutiile pe un loc gol.

Societatile post-comuniste au inceput democratizarea prin introducerea de alegeri libere si concurentiale,in 1990,toti cetatenii avand drept de vot.Alegerile libere erau necesare pentru a inlatura vechiul regim,ele fiind astazi element regulat si periodic al politicii in Europa Centrala si de Est.Guvernantii au recunoscut ca infrangerea electorala sau pierderea votului de incredere in parlament inseamna ca ei trebuie sa-si paraseasca posturile,si au facut-o in mod pasnic.Ex-comunistii au putut castiga multe voturi doar prin transformarea politicilor si a partidelor lor,asa incat sa se adapteze competitiei democratice.Sistemul legal socialist a lasat mostenire unele constrangeri asupra conducatorilor si putina protectie pentru drepturile omului,in special ale minoritatilor.Schimbarea radicala o constituie desfiintarea institutiilor represive care reprezentau simbolurile comunismului.Insa mostenirea coruptiei din economia de comanda a ramas.A existat coruptie la nivelul deciziei guvernamentale,care a adus beneficii celor cu pozitii superioare in nomenklatura de partid.A existat coruptie si favoritism si la nivelurile de jos,ceea ce a incurajat lipsa de respect fata de lege,atunci cand intra in conflict cu interesele individuale.Teoretic,introducerea economiei de piata ar putea intari societatea civila,prin crearea de institutii independente din punct de vedere financiar fata de stat.Practic insa,privatizarea a implicat uneori transferul corupt de active in beneficiul privat,iclusiv in mainile fostei nomenklaturi.Astfel s-a intarit cinismul,iar la locurile de munca au fost incurajate obiceiuri specifice vechii economii de comanda.