Caravaggio

Michelangelo Merisi s-a născut în toamna anului 1571, în jurul datei de 29 septembrie, la Milano, fiind fiul unui maistru zidar și arhitect pe nume Fermo Merisi. Michelangelo a fost primul dintre cei patru copii ai lui Fermo, acesta copilărind într-o societate instabilă și violentă fapt ce îi v-a defini pe viitor caracterul.

Viața în Milano avea să fie întreruptă brusc de o epidemie de ciumă, determinându-i familia să revină în zona originară, în Caravaggio la 1576, iar numai peste un an tatăl său avea să moară. Michelangelo Merisi nu va petrece mult timp departe de Milano, acesta revine la 11 ani, iar la 13 ani ajunge ucenicul pictorului Simone Peterzano. Absolvirea celor patru ani de ucenicie nu poate fi confirmată din cauza lipsei documentului de atestare, acest lucru ne duce cu gândul că tânărul Caravaggio nu și-ar fi terminat stagiul.

Perioada 1589-1592 este ultima petrecută de Michelangelo Merisi în Caravaggio, anul 1592 fiind definit de moartea mamei și împărțirea moștenirii familiei între cei trei frați rămași în viață. Pentru a se face cunoscut lumii dar și pentru a duce o viață decentă, Caravaggio se mută la Roma, aici primind și comanda ce-l va face celebru (”Chemarea Sfântului Matei”).

Despre plecarea lui Michelangelo Merisi la Roma consemnează și scriitorul Giovanni Bellori care afirmă că printre motivele ce au determinat mutarea se numără și o posibilă crimă realizată de pictor la Milano, însă și dacă nu ar fi existat acest eveniment, Michelle, așa cum i se mai spunea, deja avea la activ câteva conflicte răsunătoare. Bellori reușește să-i realizeze lui Michelle și un portret ce definea cel mai bine starea pictorului:” Negricios, cu ochii întunecați, cu sprâncenele negre ca și părul, Caravaggio avea temperamentul tulbure și era aprig la mânie”.

Din această perioadă datează cel puțin 5 biografii ale lui Caravaggio, iar scriitori precum Mancini, Bellori sau Giovanni Baglione, iau analizat, încă de la cele mai fragede vârste, evoluția. Astfel aceștia remarcă faptul că tânărul Caravaggio nu refuza nici o propunere de lucrare, totul fiindcă artistul avea nevoie de bani pentru a putea supraviețui. Dacă la începuturile sale a fost ucenicul lui Simone Peterzano, la Roma acesta ajunge să lucreze alături de unul dintre cei mai apreciați pictori de fresce ai vremii, Giuseppe Cesari, acesta din urmă ajutându-l pe tânărul pictor chiar și cu cazarea.

Urmărit de-a lungul vieții de neșansă, colaborarea cu Cesari a luat sfârșit în momentul în care Michelangelo Merisi este lovit de cal, fapt ce i-a adus spitalizarea. Revenit în activitate, Caravaggio execută o sentință scurtă în închisoare, în 1603, fiind arestat în urma unei plângeri al unui alt pictor, apoi în 1604, Caravaggio se remarcă aruncând cu farfurii în chelneri iar la 1605 este surprins atacând gărzi romane.

La 9 mai 1606 are loc o nouă cu Caravaggio printre actori. Acesta îl însoțește pe căpitanul Antonio Bolognese la un joc de rachete împotriva lui Ranuccio Tomassoni da Terni, un cunoscut proxenet. În urma unui conflict iscat de o decizie incorectă de arbitraj, Bolognese și Tomassoni sunt omorâți iar Caravaggio, rănit, a fost condamnat la moarte, însă a reușit să fugă la timp din Roma.

Istoricii precum Andrew Graham-Dixon, au invocat și ipoteza prin care conflictul Caravaggio-Tomassoni s-ar fi datorat și din cauza unei soției lui Tomassoni, Lavia, pe care Caravaggio ar fi dorit-o pentru el. Revenind la descrierea fizică a lui Caravaggio, acesta era surprins ”folosind stofe și catifele scumpe, dar când punea o haină pe el, n-o scotea până ce nu se zdrențuia de tot”, însă dacă privim din perspectivă artistică, Caravaggio reprezintă unul dintre personajele importante ale istoriei artei, fapt recunoscut și de pictorii din acea vreme.

Spre a argumenta cele spuse, Giuseppe Delogu, îl descrie ca fiind ”o cheie de boltă în edificiul istoriei picturii europene”, iar G. C. Cigli spunea despre Caravaggio că a fost ”pictor al pictorilor și minune a artei”. Momentul de apogeu din punct de vedere material și profesional, este atins de Caravaggio în 1608 atunci când în iulie ajunge în rândurile Cavalerilor ospitalieri, și chiar primește crucea de cavaler oferită de către Marele Maestru al Ordinului, Contele de Wignacourt. Însă și aici, caracterul vulcanic îl îndreaptă spre un conflict cu Giovanni Rodomonte Roero, fiind arestat, însă reușește să evadeze după o lună. După evadare, revine la Napoli în 1609, unde este atacat și grav mutilat de câțiva bărbați în fața unei taverne, desfigurându-l.

Atacul l-a marcat pe artist, atât fizic cât și psihic, lucru identificat și în tehnica sa, și mai precis în lucrările sale: Martiriul Sfântului Ursula și Lepădarea Sfântului Petru. Caravaggio reușește prin intermediul prietenilor, să fie grațiat de pedeapsa în cazul crimei, fapt ce-l determină să se reîntoarcă la Roma. Astfel în 1610 se îmbarcă pe un vas spre Roma, iar la Porte Ecolle, vasul face o oprire. Aici a fost arestat din greșeală, în timpul arestului vasul spre Roma a plecat. S afirmă faptul că, Caravaggio a început să alerge pe plajă făcând semne disperate spre vas și sub căldura dogoritoare a soarelui, a făcut febră și a murit la 18 iulie 1610, la vârsta de 38 de ani.

Concluzionând datele despre viața pictorului, putem consfinți faptul că Michelangelo Merisi a fost un pictor cu o viață tumultoasă, însă în ciuda mediului în care acesta a activat, acesta poate fi considerat unul dintre reprezentanții avangardismului picturii europene. De-a lungul vieții a sfidat legea, a trăit în situații limită chiar și cele mai banale situații, fiind recunoscut în epocă drept spadasin, om de tavernă și calomniator, dar și nestatornic, colindând orașele și trăind mereu cu teama că este urmărit.

Opera lui Caravaggio