China - diplomație geopolitică, poziție geostrategică

1.Diplomatie intre “vechi si nou”

Practica de diplomaţie a fost înregistrată în China antică şi Egipt, Grecia clasică şi în timpul Imperiului Bizantin. Practica de diplomaţie a fost recunoscută la Congresul de la Viena din 1815, care a dat de recunoaştere a diplomatilor ca o clasă specială a profesiei. În 1961, Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice a fost semnata. Tratatul a definit un cadru de relaţii diplomatice între state suverane şi a precizat privilegiile unei misiuni diplomatice. Convenţia, ratificată de către 186 de ţări, constituit temeiul juridic pentru imunitate diplomatică. Diplomaţilor li s-au permis să execute sarcinile, fără teama de constrângere sau de persecuţie de către ţara gazdă.Prevederile sale au fost considerate o bază de relaţii internaţionale moderne.

La o conferinţă de presă organizată in martie anul curent la Beijing în cadrul sesiunii anuale a forului suprem legislativ din China, ministrul chinez de externe Yang Jiechi a prezentat bilanţul activităţilor diplomatice ale Chinei în ultimii 10 ani. Conform acestui bilanţ, în ultimul deceniu, diplomaţia chineză a obţinut rezultate semnificative Ministrul a subliniat că securitatea şi suveranitatea naţională sunt prioritatea diplomaţiei chineze, iar activităţile diplomatice susţin dezvoltarea economică şi socială din ţară. În ultimii ani, China a consolidat cooperarea cu multe ţări şi organizaţii regionale şi internaţionale, deschizând o etapă nouă de cooperare reciproc-avantajoasă. Totodată, China a participat activ la activităţile internaţionale, promovând ideea unei structuri mondiale care să susţină ţările aflate în curs de dezvoltare. Prin acţiunile sale diplomatice, China a promovat pe plan internaţional imaginea sa de ţară civilizată, democratică, deschisă către lumea exterioară, care progresează mereu, aducând contribuţii importante la rezolvarea problemelor fierbinţi regionale şi internaţionale şi la dezvoltarea economiei mondiale. China nu mai este doar statul cu cei mai multi cetateni din lume, dar si statul cu cei mai multi bani. Si, atunci cand esti campioana mondiala atat la numarul bratelor de munca cat si la rezervele de cash, celorlalti le ramane o singura optiune: cei puternici te curteaza, cei marunti ingenuncheaza.

Desi in situatia prezenta puterea economica a Europei este slabita, batranul continent pastreaza cateva ascendente importante asupra Beijing-ului. Liderii europeni ar face bine sa nu le piarda caci un strateg chinez, numit Sun-Tzu, spunea ca o batalie poate fi castigata inainte de a incepe prin revendicarea unei pozitii politice si psihologice dominante. Strategia UE referitoare la China este bazată pe o convingere anacronică potrivit căreia China, sub influenţa angajamentelor europene, îşi va liberaliza economia, va îmbunătăţi domnia legii şi îşi va democratiza politicile totuşi politicile interne şi externe ale Chinei au evoluat într-un mod care a dat puţină atenţie valorilor europene, şi astăzi Beijing le încalcă sau le subminează în mod regulat”.

2.China-diplomatia pe Drumul Matasii

Războiul resurselor readuce în arena geopolitică Marele Joc, redeschizând lupta marilor puteri pentru drumurile de acces la resursele energetice. Zona Eurasiei devine astfel punctul de intersecţie a trei mari forţe: SUA, China şi Uniunea Europeană, ce au ca principal liant Noul Drum al Mătăsii. Atât globalizarea, cât şi transformările politice şi economice suferite de ţările din Asia şi fosta Uniune Sovietică, readuc în discuţie importanţa unei căi de legătură între statele ce prezintă o importanţă strategică în zonă. Războiul Rece a generat mari schimbări atât în politica Occidentală, dar mai ales în cea rusească. Deschiderea Chinei către o politică comercială externă amplă, dar mai ales lupta pentru resurse readuc pe harta infrastructurii mondiale, cea mai importantă rută comercială a tuturor timpurilor: Drumul Mătăsii. O adevărată împletitură de rute transasiatice care lega din punct de vedere comercial Asia de Africa şi Europa şi care a dus la dezvoltarea marilor civilizaţii ale lumii, redevine astăzi o realitate şi o punte între Vest şi Est, pe o mare „tablă de şah” a resurselor naturale.

Îmbinând trecutul cu prezentul, China porneşte în refacerea şi reconstrucţia unui nou Drum al Mătăsii, de această dată nu doar ca o rută comercială, ci o adevărată infrastructură a resurselor,CA UN ADEVARAT DIPLOMAT.

3.Lista de ţări cu relaţii diplomatice cu China (datele indicand stabilirea sau durata de relaţiilor) retrospectiva

Africa (4 states)

- Burkina Faso (1961–1973, 1994)

- Gambia (1968–1974, 1995)

- São Tomé and Príncipe (1997)

- Swaziland (1968)

Europa (1 state)

- Vatican City (The Holy See) (1942)

Oceania (6 states)

- Kiribati (2003)

- Marshall Islands(1998)

- Nauru (1980–2002, 2005)

- Palau (1999)

- Solomon Islands (1983)

- Tuvalu (1979)

America central si de sud , and Comunitatea Caraibiana (12 states)

- Belize(1989)

- Dominican Republic(1957)

- El Salvador(1961)

- Guatemala(1960)

- Haiti(1956)

- Honduras(1965)

- Nicaragua (1962–1985,1990)

- Panama

- Paraguay

- Saint Kitts and Nevis

- Sainta Lucia (1984)

- Saint Vincent and the Grenadines (1981)

Dintre aceste ţări, Republica Dominicană şi Guatemala, sunt mai mult din punct de vedere economic,mai stranse relatiile Panama a stabilit relaţii diplomatice cu dinastia Qing în 1909, şi a continuat să menţină relaţiile cu Republica Populară Chineză din 1911 până în prezent. Kiribati a stabilit relaţii diplomatice cu Republica Populară Chineză, la 7 noiembrie 2003, Arabia Saudită a încheiat relaţiile diplomatice cu R P Chineza în 1990. Coreea de Sud a fost ultima ţară rămasă din Asia, care a avut un relaţii diplomatice oficiale cu Republica China, dar, de asemenea, a încheiat relaţiile lor diplomatice în 1992.